CHIȘINĂU, 11 iul – Sputnik. Moldova a avut norocul să fie prima dintre republicile sovietice care a preluat ștafeta Torței Olimpice. În data de 5 iulie, la punctul de control Leușeni, spurtivul român Nicolae Martinescu a transmis torța alergătorului sovietic Petru Bolotnicov. Timp de trei zile, sportivii moldoveni au purtat în toată țara torța celei de-a XXII ediții a Jocurilor Olimpice - de la hotarul cu România până în Ucraina.
"Înainte de cursă mi-am luxat piciorul"
Unul dintre cei care au purtat torța olimpică a fost faimosul jucător de baschet Anatol Șcegolev, șeful legendarului lagăr de pionieri cu profil sportiv din Condrița „Constructorul”. Înainte de start, sportivul și-a luxat piciorul și își făcea griji cum va reuși să alerge pe segmentul de drum care i-a revenit.
Toți cei din tabără știau că șeful instituției urmează să poarte torța și voiau să-l vadă. Situația s-a complicat prin faptul că, din motive de securitate, oamenilor li s-a interzis să se afle pe traseul pe care se desfășura alergarea. Drumul era puternic păzită pentru a preveni atacurile teroriste sau alte incidente.
În pofida interdicției, pedagogul de educație fizică al taberei, condus de Anatoli Nicolaevici, a decis să vadă ștafeta cu orice preț și a mobilizat două detașamente de seniori. Pe căi ocolite, parcurgând 17 kilometri prin podgorii, echipa de sprijin a pornit spre traseu.
"Segmentul parcurs de mine a fost unul dificil - era un deal imens în față, iar eu cu piciorul luxat. Și deodată, pe drum îmi văd pionierii cu cravate și steaguri roșii și aud strigăte:„ Anatoli Nicolaevici, suntem cu tine, suntem cu tine! "ușor, am uitat de durerea din picior și am zburat de parcă aș fi avut aripi, nici nu-mi amintesc cum am terminat cursa. A fost o surpriză imensă pentru mine”, a mărturisit sportivul cu entuziasm.
"Am venit să vă anunț că avem canalizarea înfundată"
Împreună cu echipa de elevi ai lui Șcegolev care au venit să-și susțină mentorul, a fost și șeful de gospodărie al taberei Vasili Feodorovici, la acea vreme deja la o vârstă destul de înaintată. Când pionierii s-au dus spre drum, paznicii au încercat să-i oprească, dar șeful de gospodărie a spus ferm: ”Acesta este șeful meu, trebuie să-i spun ceva foarte important”.
"La acel moment nu fusesem de 3-4 zile în tabără, pregătindu-mă pentru ștafeta olimpică. Ni s-au dat torțe și așteptam cu nerăbdare să înceapă. Apoi, de nicăieri, Vasili Fedorovici a venit la mine. Am fost surprins și l-am întrebat:" Ei bine cum, totul este în regulă la tabără? „Și șeful de gospodărie îmi spune: ”Da, am venit să-ți spun că avem sistemul de canalizare înfundat”, își amintește Anatoli Nicolaevici cu zâmbetul pe buze.
Apropo, sportivii s-au pregătit pentru ștafeta olimpică la Stadionul Republican din Capitală. Antrenamentele se desfășurau zilnic pe parcursul ultimei săptămâni, înainte de alergare. Se antrenau... cu o sticlă de la șampanie.
”Nu aveam nicio torță - ni s-a spus că aceasta cântărește ca o sticlă de șampanie și alergam cu această sticlă, cronometrând timpul”, a declarat Scegolev.
"Dar acesta cu barbă ce caută aici?"
Anatoli Nicolaevici își amintește că a fost inclus în echipa unională de alergători, cea mai mare parte a căreia s-a dovedit a fi de statură mică. Înainte de start, un cinovnic de partid a venit să verifice sportivii.
"Am purtat mereu barbă. Înainte de începutul ștafetei, ne-au aranjat la linie, eram deja îmbrăcați în uniforme olimpice. Și atunci inspectorul indică spre mine și spune: ”Dar acesta cu barbă ce caută aici? "Și îi face semn antrenorului - să fie scos. Purtarea bărbii era considerat un lucru periculos, la urma urmei, alergătorii purtau flacăra, părul putea să ia foc. Înălțimea mea m-a salvat - restul membrilor echipei erau mult mai scunzi și au decis să mă lase să salvez aspectul general al echipei. când m-am întors în tabără, elevii și colegii m-au întâlnit cu un poster mare: "За вас мы рады и горды, чей факел стоит бороды" (Suntem bucuroși și mândri, că ați purtat torța cu prețul bărbii - tr. red), râde Șcegolev.
Apropo, Anatoli Nicolaevici a reușit să păstreze torța sa și uniforma care le-au fost lăsate ca amintire fiecărui participant la competiție, drept trofeu. Acum aceasta este o adevărată relicvă de familie care va trece prin moștenire nepoților.
"Ghetele erau cu o mărime mai mici"
Un alt participant la ștafetă a fost Serghei Petrovici Kupțov, multiplu campion al Moldovei la toate categoriile masculine.
"Trebuia să alergăm repede. Fiecare alergător a fost însoțit de doi asistenți, ceva ca un gardian de onoare. Am avut un tip în echipă ca sportiv și o fată ca jucător de baschet. Eu începeam să alerg mai repede, iar ea îmi spunea: ”Vai, Serioja, eu nu pot atât de repede”. A trebuit să încetinesc”, spuse Kupțov.
Apropo, atunci când lui Serghei Petrovici i-a fost înmânată uniforma olimpică, ghetele s-au dovedit a fi cu o mărime mai mici decât trebuia. Dar sportivul nu s-a întristat și a alergat cu cinste segmentul său.
"În vremurile sovietice, aveau o atitudine mai simplă față de aceste lucruri, mai ales că ghetele erau de înaltă calitate. Am alergat cu ei și la alte competiții, precum Mila Olimpică. Îndoi degetele nițel și era bine. Suntem răsfățați acum, dar atunci nu atrăgeam atenție la astfel de fleacuri”, a mărturisit interlocutorul.
"Ne-au selectat ca pe cosmonauți"
Raisa Levițcaia este participantă la ștafeta olimpică pe segmentul Bălți - Edineț. Ea a spus că pe 17 mai, cu o lună și jumătate înainte de cursă, organizatorii au făcut o repetiție vestimentară a evenimentului. Toți alergătorii de la Edineț au fost scoți pe traseu, unde au fost evaluați de o comisie specială.
”Doar atunci am înțeles în sfârșit cât de serioasă și responsabilă era chestiunea la care trebuia să particip. A fost necesar să alerg rapid și, în același timp, să țin torța cu mâna ridicată în sus. S-a dovedit a fi destul de dificil, dar am reușit", a spus Raisa.
În acele zile, fratele ei s-a căsătorit - sărbătoarea a avut loc la Ocnița. Sportiva a reușit să-și ceară voie pentru câteva ore de la organizatori pentru a-i felicita pe tinerii căsătoriți. ”Mi-au dat drumul cu greu, dar mi-au dat doi însoțitori - a trebuit să vin cu ei la nuntă”, zâmbește interlocutoarea.
Fără drept la eroare
Fiecare alergător avea pregătit un dublor, Gata în orice moment să-l înlocuiască în caz de necesitate. Raisa își amintește că dimineața, în ziua cursei, au fost aranjați în linie pentru a face apelul. Un tip a șovăit un pic și a fost îndepărtat imediat din cursă.
"A întârziat cu doar un minut: noi stăteam, iar el își lega șireturile la ghete. Dar această eroare a fost absolut inacceptabilă - tipul a fost imediat înlocuit. Îmi pot imagina doar cum s-a simțit în acel moment, deoarece participarea la ștafetă a fost o treabă foarte onorabilă și prestigioasă”, a conchis alergătoara.
Nu ne-au speriat nici ploaia, nici furtuna
Responsabil de pregătirea și desfășurarea ștafetei adesea er anumită operațiunea ”Prometeu”. Apropo, însăși torța olimpică a Jocurilor din 1980 nu a fost deloc simplă - pentru acea vreme era un obiect absolut unic. Inițial, dezvoltarea acesteia urma să fie făcută la japonezi, dar la final au atribuit sarcina Uzinei de Inginerie Klimov din Leningrad, specializată în industria de apărare.
Torța a fost dezvoltată într-un timp record, într-o lună - asamblarea se desfășura și ziua și noaptea. Conținea gaz lichefiat într-un cilindru, o rețea de gaz și un arzător. Conform specificațiilor tehnice, flacăra trebuia să ardă cel puțin 10 minute. Înainte de a deveni un recipient al flăcării olimpice, produsul a fost testat în condiții care simulează ploi tropicale și furtună.
"Conform impresiilor mele, proiectanții au făcut față sarcinii cu demnitate. În pofida lungimii de mai mult de jumătate de metru și a greutății de aproape un kilogram, torța sta bine în mâna mea, a ars sigur - flacăra nu s-a stins. Când am ajuns la linia de sosire, nu am putut stinge imediat torța mea - a trebuit să o stâng în iarbă”, a menționat Raisa Levițcaia.
Un număr de 6.200 de astfel de torțe au fost produse la uzina pentru Olimpiada din 80, iar torța în sine a fost recunoscută drept una dintre cele mai bune din istoria Jocurilor.
Focul Veșnic
În ciuda tuturor ciudățeniilor din acea vară călduroasă, Moldova și-a îndeplinit cu demnitate sarcina importantă - de a fi prima care a primit flacăra olimpică pe teritoriul URSS și a o transmite mai departe. După ce flacăra a ajuns la Moscova, deschiderea Olimpiadei-80 a avut loc pe 19 iulie, la care au fost stabilite 36 de recorduri mondiale și 74 olimpice.
Ecourile acestui eveniment sportiv unic care a rescris pentru totdeauna istoria URSS se fac auzite chiar și acum, la patruzeci de ani distanță - în fotografii, istorii, amintiri ale oamenilor care au făcut istorie, cu propriile lor mâini și inimi, a căror flacără încă arde.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova