CHIȘINĂU, 20 iun – Sputnik, Evgheni Pascari. Doctrina dreptului constituțional cunoaște două tipuri de suveranitate – națională și de stat, ambele fiind consfințite în Legea Supremă a Moldovei. Acest lucru a fost declarat de Victor Pușcaș, doctor în drept, președinte al Curții Constituționale a Republicii Moldova în anii 2001-2013, în cadrul conferinței online cu tema ”Continuitatea statalității moldovenești – importanța istorică a Declarației de Suveranitate”.
”Ținând cont de realitățile actuale ale Republicii Moldova, este foarte important să înțelegem ce înseamnă suveranitate și ce independență. Declarația de Suveranitate este mai importantă decât Declarația de Independență”, a declarat vorbitorul.
”Noi putem vorbi despre suveranitate din momentul apariției statului moldovenesc în anul 1359. Anul trecut, am marcat 660 de ani de suveranitate. Dar suveranitatea populară, cu părere de rău, nu a fost permanentă”, a afirmat Pușcaș.
Amintind despre principalele etape istorice de dezvoltare a Moldovei, el a relatat detaliat despre evenimentele din anii 1989-1990, înainte de destrămarea Uniunii Sovietice și apariția țărilor suverane – foste republici ale unui singur stat.
”Chiar și în componența URSS noi aveam toate atributele statalității, doar că era limitată suveranitatea. Noi aveam popor, teritoriu, frontiere, organe supreme ale puterii și administrării – absolut toate atributele”, a declarat expertul.
Iar în Constituția noastră, a amintit el, era stipulat dreptul de a ieși din componența URSS.
”În perioada ”perestroicăi”a luat naștere tendința de a obține suveranitatea deplină. În august 1989 a fost adoptat binecunoscutul Decret al Sovietului Suprem care a permis apariția multipartitismului în Moldova, a pluralismului de opinii. A început democratizarea Republicii Moldova. A fost adoptată de asemenea Legea cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova”, a menționat specialistul.
Însă adevărata mișcare pentru ieșirea din componența URSS și suveranitate deplină, potrivit lui Pușcaș, a început odată cu alegerea în anul 1990 a noului Parlament, care a adoptat cursul spre crearea propriului stat modern.
Până la adoptarea Declarației de Suveranitate, pe 31 mai 1990, Parlamentul Republicii Moldova a recunoscut independența Lituaniei.
”Și tot atunci a fost declarat pentru întreaga lume că noi dorim să construim relații economice, politice și culturale cu toate țările care doresc acest lucru. Noi am ratificat documente internaționale, am recunoscut dreptul internațional – Declarația Universală a drepturilor omului și alte documente”, a amintit juristul.
Încă până la adoptarea Declarației de Suveranitate au fost aprobate noile simboluri ale statalității moldovenești - drapelul, imnul, stema, a fost schimbată denumirea țării.
Către 23 iunie fusese parcură deja o cale importantă pentru a deveni un stat în deplinul sens al cuvântului, care dispune de suveranitate și națională, și de stat.
Moldova a fost cea de-a șasea republică din URSS care a adoptat declarația de Suveranitate, după cele trei Țări Baltice, Georgia și Federația Rusă.
Potrivit lui Pușcaș, din păcate, arhivele în care erau păstrate numele tuturor celor care au muncit asupra textului Declarației de Suveranitate au ars în timpul devastării Parlamentului, pe 7 aprilie 2009.
Fiind întrebat dacă în textul Declarației a fost luată în considerare poziția Transnistriei, Pușcaș a răspuns:
”Este important că suveranitatea a fost declarată în teritoriul cuprins între frontierele existente la data de 1 ianuarie 1990, incluzând Transnistria, și ținându-se cont de interesele malului stâng al Nistrului, a poporului găgăuz”.
În cadrul evenimentului au fost abordate și alte chestiuni legate între altele de circumstanțele adoptării ulterioare a Declarației de Independență. Înregistrarea completă de la conferința online poate fi urmărită aici.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova