Distrugerea de către aviația germană a navei-spital “Armenia” în preajma peninsulei Crimeea în toamna anului 1941 reprezintă o crimă de război fără termen de prescripție. E unul din exemplele care arată ce inamic a învins Uniunea Sovietică și cu ce preț în cel de-Al Doilea Război Mondial. La bordul vasului, care nu era înarmat, se aflau peste zece mii de oameni – ostași răniți, personal medical, femei și copii. Au fost salvate doar opt persoane.
Căutările insistente au continuat peste 35 de ani. Dosarul numărul 19 din Arhiva Centrală Militar-Navală, ce ține de tragedia vasului “Armenia”, a fost secretizat în anii '40, accesul la el fiind interzis. Singura referință geografică a fost descoperită la Muzeul Serviciului Medical al flotei de la Marea Neagră în anul 1991 – informația despre atacul aerian în apropierea satului Gurzuf, în preajma muntelui Medved. Însă adâncimile mari și relieful complicat în această zonă din mare au complicat operațiunile de căutare. Chiar și cunoscutul american Robert Ballard, care a găsit vasele scufundate “Titanic” și “Bismarck”, nu a reușit să găsească “Armenia” în ciuda echipamentului sofisticat de care dispunea.
Desigur, căutările îndelungate nu erau motivate de faptul că pe navă a rămas tezaurul muzeelor, ci de memorie și o datorie morală.
Scufundarea acestui transport sanitar este considerată una din cele mai mari tragedii din istoria navigației pe mare. Dacă ar fi să comparăm cu Titanic, unde au decedat 1500 de pasageri, iar pe vasul german Bismarck – peste 2100 de marinari militari. Aceste cifre sunt depășite de pierderile omenește de pe „Armenia” (de la 7 la 10 mii de morți, deocamdată nu există niște cifre exacte. Luând în considerație circumstanțele, tragedia navei sanitare merită să fie descrisă în cărți și filme, trebuie să devină cunoscută întregii umanități. Pentru ca lumea să nu uite de ororile și victimele celui de-Al Doilea Război Mondial, de rolul Uniunii Sovietice și de victoria asupra Germaniei fasciste.
Nimeni nu este dat uitării
După identificarea cordului vasului sanitar „Armenia”, cu ajutorul unei drone submarine, protoiereul bazei navale Novorossiisk Kirill a slujit o panahidă pe locul decesului echipajului și pasagerilor. De asemenea, au fost date onoruri militare prin lăsare pe apă a unei coroane de flori și tragere a trei focuri.
“Omului îi este frică pe mare pentru că în fața mării este ca în fața Domnului”, e un fragment din vechiul statut maritim Pomor, care a apărut cu mult înainte de statutul naval al Flotei Ruse. Stihia mării este una impredictibilă și periculoasă, însă războiul pe mare este de două ori mai dur. Dacă nava în perioada rece a anului naufragiază la o depărtare mare de țărm, oamenii sunt condamnați la moarte în apa extrem de rece.
La sfârșitul lunii septembrie 1941 trupele germane au ocupat Perekop și au intrat în Crimeea. Armata Roșie a bătut în retragere spre Sevastopol, principala bază navală a Flotei de la Marea Neagră. La începutul lunii noiembrie au fost declanșate atacuri cu artilerie și asediul orașului, însă mai exista posibilitatea evacuării celor răniți, femeilor și copiilor pe cale maritimă. Această misiune a revenit navei “Armenia”, aflată sub comanda experimentatului căpitan Vladimir Plaușevski.
Nava cu o greutate de 6000 de tone, o lungime de 112 metri pe vreme de pace transporta până la 980 de pasageri în cabine confortabile. În vara anului 1941 „Armenia” a devenit un spital, iar din august, prin 15 curse, a reuși să transporte din Crimeea în partea continentală peste 15 mii de ostași sovietici răniți. Astfel de nave reechipate au reușit în perioada războiului să evacueze pe Marea Neagră peste 412 mii de oameni.
În ultima cursă, vasul sanitar a ieșit din Sevastopol pe 6 noiembrie pentru a transporta în Tuapse peste 300 de răniți, personalul medical din patru spitale militare și câteva mii de civili. Noaptea, în Ialta, “Armenia” a mai preluat câteva mii de oameni, iar în dimineața de 7 noiembrie s-a îndreptat spre Caucaz, fiind însoțită de două bărci de patrulare. La o distanță de 15 mile de țărmul Crimeei, nava a fost atacată de avioanele Luftwaffe - Heinkel-111 (potrivit altor date, Junckers 87).
Cele două bărci ale Flotei de la Marea Neagră și patru tunuri aflate la bordul transportatorului nu au reușit să se salveze de bombe și torpile. Distrugerile au fost enorme, “Armenia” s-a scufundat timp de patru minute. În în valurile plumburii ale lui noiembrie au reușit să se salveze doar opt persoane din cele câteva mii. Dreptul internațional din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial interzicea atacarea navelor-spitale cu însemnele crucii roșii, însă piloții germani ignorau toate aceste norme. Trupele hitleriste purtau război de nimicire totală a Armatei Roșii și a populației pașnice. Rusia nu au uitat acest lucru, și fortificarea permanentă a apărării frontierelor de la Marea Neagră nu este doar un răspuns operativ la provocările contemporane și amenințările la adresa securității naționale, ci și o proiecție a memoriei istorice.
“Armenia” rămâne pe hărți
După lansarea pe apă în anul 1928 la uzina Baltică, „Armenia” a intrat în topul celor șase cele mai bune nave de pasageri din Marea Neagră. Vaporul frumos și sigur era conceput pentru curse lungi (până la 4600 de mile) cu o viteză de 14,5 noduri (aproximativ 27 kilometri pe oră), avea un echipaj suficient de numeros – 96 de persoane.
Marinarii cunosc că fiecare navă are propriul suflet și statut – niște “elemente ale construcției” destul de perceptibile și indestructibile. Probabil, anume din acest motiv la o adâncime mare, “Armenia” stă acum pe o chină dreaptă, fără a se răsturna chiar și după 79 de ani de la tragedie.
Deși suprastructura și puntea au păstrat urmele atacurilor aeriene, balustradele și alte elemente verticale sunt întoarse în afară.
Aici istoria nu se încheie. Corpul vaporului “Armenia” va fi declarat cimitir militar, punctual cu coordonatele 44 grade și 15 minute ale latitudinii nordice, 34 grade 17 minute altitudine estică va fi marcat pe hărți. În viitor, toate navele flotei navale vor coborî steagurile în bernă și vor da onoruri militare atunci când vor trece prin apropiere.
Rezultatele expediției din anul 2020 vor permite reconstituirea ultimei zile a “Armeniei”. Centrul de cercetări subacvatice al Societății Geografice Rusești realizează deja un film documentar despre soarta vaporului. Adâncimea de un kilometru și jumătate va ajuta să păstrăm liniștea celor câteva mii de persoane decedate la bordul “Armeniei” de orice intervenții criminale ale căutătorilor de comori. Căutătorii Ministerului Apărării al Rusiei și a Societății Geografice Ruse își vor continua munca. Cel de-al Doilea Război Mondial mai ascunde multe secrete care așteaptă să fie descoperite.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova