Să devină militar a încurajat-o soțul ei, care activa în acest domeniu. Ideea nu era nouă pentru ea, se vedea în această postură încă din copilărie. Era impresionată de colecția de medalii ale bunelului, care luptase în cel de-Al Doilea Război Mondial. Își dorea să fie ca el, utilă țării și oamenilor.
”La un moment dat, soțul mi-a zis: nu vrei să vii și tu în armată? I-am zis că mi-ar plăcea, dar nu știu dacă voi putea combina calitățile feminine cu cele masculine. Am încercat și iată deja au trecut 10 ani de când sunt în armată. Sunt mândră de ceea ce fac în acest domeniu. Iată, bunelul mi-a dat un imbold, iar soțul m-a încurajat”, a mărturisit Tatiana Sîrghi.
Cele mai grele momente în decursul acestei perioade le-a trăit în Africa. Fusese delegată, pentru un an, observator militar în Sudanul de Sud, o regiune afectată de conflicte politice și militare interne.
”Se întâmplau multe tragedii. De exemplu, erau împușcături, erau omorâți oameni, mergeam la fața locului pentru a investiga situația. Trebuia să vorbim cu multă lume. Nici nu realizam cine e primarul. Putea fi desculț, cu haine rupte și nici nu înțelegeam ce vorbea”, a povestit Tatiana Sîrghi.
Viața unui observator militar în Sudanul de Sud este mereu în pericol. De aceea, Tatiana Sîrghi era pregătită să facă față circumstanțelor imprevizibile.
”Necunoscând războiul, trăind în libertate și siguranță în țara noastră, evident, îmi făceam griji pentru viața mea. Nopțile erau cele mai grele, când se auzeau împușcături. Aveam la noi toate lucrurile necesare pentru a putea supraviețui timp de două zile în circumstanțe grele. Au fost momente când mă rugam să supraviețuiesc până dimineața”, a dezvăluit Tatiana Sîrghi.
Mai multe detalii aflați din interviu.