CHIȘINĂU, 6 ian – Sputnik. Minunea întrupării lui Dumnezeu, care s-a întâmplat cu mai bine de 2.000 de ani în urmă, ne umple și astăzi sufletele de o bucurie de nedescris”, spune, în Pastorala sa de Nașterea Domnului, Patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse.
„Astfel, Dumnezeu vine pe pământ, iar omul urcă la Cer, după cum spunem la Vecernia praznicului”. Creatorul și Atotțiitorul a venit în lume pentru că, în mare mila Sa, nu putea privi cum oamenii sunt chinuiți de diavol”, adaugă patriarhul rus.
Patriarhul Kirill subliniază că, din dragoste, Dumnezeu a venit pe pământ pentru a-l salva pe om, „ființa pierdută”, din robia păcatului.
„Smerenia lui Dumnezeu este de necuprins pentru mintea umană: fiind Domnul Atotputernic, El li se arată oamenilor ca prunc neputincios. Fiind Dumnezeu, acceptă trupul muritor și suferă greutățile vieții pământești. Fiind nemuritor, merge de bună voie la moarte, una dureroasă și rușinoasă. Și face aceste lucruri nu pentru cei aleși - profeți, drepți și slujitori ai Săi credincioși. Hristos vine de dragul fiecăruia dintre noi, El dorește mântuirea tuturor, fără excepție: păcătoși și criminali, indiferenți și nepăsători, lași și supărați, chiar și a ucigașilor Săi!”, explică Patriarhul Kirill.
În smerenia Sa măreață, Dumnezeu-Fiul „nu se naște în palate împărătești, ci într-o peșteră, în sărăcie lucie”, spune patriarhul rus.
S-ar părea că niciun loc nu poate fi mai rău decât un grajd și o iesle pentru animale. Dar există un astfel de loc, spune Patriarhul Rusiei: deșertul sufletului omenesc pustiit de păcat și înrobit de patimi.
„Este în puterea noastră să ne transformăm sufletul într-un vas ales al lui Dumnezeu, să ne amintim că Domnul este aproape, la ușă, El așteaptă cu smerenie să-L vedem în sfârșit cu ochii credinței, să-L lăsăm să intre în viața noastră, să-I auzim cuvintele, să răspundem Iubirii Sale și să-L lăsăm să lucreze în sufletele noastre”, spune Patriarhul Kirill.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse menționează că „întreaga lume se bucură de nașterea glorioasă a Mântuitorului: îngerii cântă imnuri de laudă, ciobanii triumfă, magii I se închină Lui și-I aduc daruri și doar inima împietrită și invidioasă a lui Irod nu vrea să accepte adevărul divin, nu se bucură – dar tremură, din lașitate”.
Patriarhul Kirill menționează că „Dumnezeu nu respinge pe nimeni, de nimeni nu se scârbește, dar, dimpotrivă, acceptă trupul nostru omenesc și-l reînnoiește cu întruparea Sa, cu suferința pe cruce și Învierea Sa”, ridică trupul omenesc până în sânul Sfintei Treimi, îl sfințește prin așezarea pe tronul lui Dumnezeu.