„Platformele Google și Facebook prezintă un pericol pentru societate. Modelul de business al acestor companii, bazate pe urmărire, obligă oamenii „să încheie un pact cu diavolul”, prin care pot beneficia de drepturile lor online doar în cazul în care se supun sistemului construit pe încălcarea acestor drepturi. În primul rând, ele atentează fără precedent la viața privată, fapt din care decurg un șir de consecințe secundare care prezintă un pericol serios pentru un șir de alte drepturi, începând cu libertatea convingerilor și de expresie și încheind cu libertatea de gândire și dreptul la nediscriminare”, menționează analistul Igor Așmanov într-un material publicat pe RIA Novosti.
În raport, autorii menționează de asemenea că Google și Facebook pun la dispoziția utilizatorilor săi „chipurile, acces gratuit”, însă „le cere în schimb să-și transmită datele personale”.
La sfârșitul raportului sunt propuse recomandări pentru state și companii private. Mai pe scurt: intimitatea trebuie respectată, statul trebuie să-și protejeze cetățenii, autoreglarea nu funcționează, companiile private trebuie să fie obligate, cu o mână de fier, să se comporte corect.
Este uimitor faptul că Amnesty International, care părea întotdeauna că luptă împotriva influenței statului asupra libertății cuvântului, cheamă vehement să fie intensificată reglarea de către stat a internetului, să fie analizat permanent algoritmul și codul platformelor media de către experți statali, să fie efectuat auditul elaborărilor și politicilor lor interne etc.
De ce merită să fie discutat acest raport al unei organizații necomerciale? Amnesty International a fost întotdeauna ca o mănușă ideologică pe mâna serviciilor speciale americane, un element al „forței blânde” a SUA, la fel ca și Greenpeace, WWF și alte organizații „ecologiste” și de „apărarea drepturilor omului”. Dacă această organizație începe, dintr-odată, că lupte cu liderii IT în interiorul SUA și atacă direct Facebook și Google, nu o face pentru că șeful organizației (care a prezentat raportul) a avut o revelație brusc, a trecut printr-un moment de luciditate, un catharsis și s-a întors cu fața spre bine.
Oare acesta (șeful organizației – n. red.) nu a citit un șir de dezvăluiri făcute de Snowden acum câțiva ani? Nu a citit un șir de materiale „WikiLeaks” despre urmărirea de către ANS și CIA a întregii lumi, despre scurgerea de informații Vault 7? Desigur că a citit. Tot ei au ieșit în apărarea lui Assange de la „WikiLeaks”, reținut la ambasadă și învinuit pe nedrept de „violarea stupidă fără prezervativ a prostituatelor suedeze”.
La drept vorbind, la pagina 24 din raportul său, Amnesty International face referire la dezvăluirile lui Snowden din 2013. Acum însă se pare că este sfârșitul anului 2019. Dar unde au fost ei până acum?
Citiți materialul integral pe ru.sputnik.md.