În primele zile ale operației militare „Izvorul Păcii”, aviația turcă a atacat aproape două sute de obiective ale formațiunilor ilegale înarmate arabo-kurde de pe teritoriul Siriei. Trupele terestre ale Turciei s-au deplasat mai la Est de râul Eufrat pe câteva direcții. Pe acest fundal reprezentanții autorităților siriene și ai nerecunoscutei formațiuni statale kurde au făcut o declarație în care au anunțat că ar putea să colaboreze.
Potrivit înaltului reprezentant al serviciului de securitate al Turciei, forțele armate au atacat depozite de arme și muniții, poziții de artilerie și lunetiști, tuneluri și baze militare. Scopul Ankarei este de a curăța prin metode cât mai drastice raioanele de frontieră ale Siriei de reprezentanții aripii armate a Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PMK) și ai Partidului Uniunea Democratică (PUD) din Siria. În Turcia aceste organizații sunt considerate teroriste. Apoi să creeze de-a lungul întregii granițe turco-siriene (circa 480 km) o zonă de securitate cu lățimea de 30 km (pe teritoriul Siriei) și să strămute acolo 2 milioane de refugiați sirieni (în total în Turcia numărul acestora este de aproximativ 4 milioane). Însă acest scop nu este simplu de realizat.
Detașamentele armate ale PMK și PUD din nord-estul Siriei opun o rezistență acerbă (americanii i-au învățat pe kurzi timp de câțiva ani tactica acțiunilor militare, i-au aprovizionat cu arme și bani).
Administrația autoproclamatei (în anul 2014) „autonomii a kurzilor din Siria” a declarat mobilizare generală. Kurzii amenință Turcia cu un „război adevărat”.
Pe acest fundal, în Siria se activează pe alocuri grupări ale IS*, crește turbulența regională.
Zona incertitudinii
Turcia se străduie vădit violent să-și securizeze frontierele de sud, fără a pretinde, chipurile, la teritoriul vecinei sale Siria. Cu toate acestea, inițial, zona operației „Izvorul Păcii” a fost indicată pe hartă ca „dreptunghi sirian” de 30 km x 480 km. Iar acțiunile militare în zona Orientului Mijlociu aproape întotdeauna depășesc cadrul planificat.
Nu există date privind perioada desfășurării operațiilor militare. Este posibil ca trupele Turciei să respingă destul de operativ formațiunile militare la 30 km dincolo de frontieră. Totodată, va fi mare tentația de a înlătura radical pericolul, adică de a nimici inamicul în adâncul teritoriului Siriei (prin raiduri ale detașamentelor cu destinație specială, focuri de artilerie sau atacuri aeriene).
În caz contrar, voluntarii kurzii vor reveni treptat în raioanele de frontieră, vor dezgropa arsenalele ascunse și o va lua de la început. Sau armata turcă va fi nevoită ani la rând să păzească cei 480 km ai zonei de securitate de pe teritoriul Siriei.
Experiența de luptă a combatanților „Peşmerge” (formațiune kurdă din Irak) în nord-estul Siriei și numărul colosal de arme aflate în posesia kurzilor ar putea transforma „zona tampon de securitate” într-o nouă zonă de instabilitate regională. Damascul, Bagdadul, Teheranul își dau foarte bine seama de acest lucru. Potențialul unei confruntări armate este considerabil, există o intrigă de coaliție. Astfel, viceministrul de Externe al Siriei, Faisal Mekdad, a făcut apel către kurzii de opoziție să se alăture guvernului din Damasc. Nici comandantul formațiunilor militare ale „Forțelor Democrate Siriene”, Mazlum Abdi, nu exclude alianța cu președintele sirian Bashar al-Assad în lupta armată contra Turciei.
Diferența de potențial
În clasamentul global al puterii militare Global Firepower, Turcia se află pe locul 9. Armata sa de 355 de mii de militari este dotată cu 300 de avioane și helicoptere de atac, 3200 de tancuri, 1120 de instalații de artilerie autopropulsate, 350 de instalații autopropulsate pentru rachete.
pe de altă parte, americanii au investit mult pentru înarmarea partenerilor lor în nord-estul Siriei: i-au aprovizionat pe kurzi cu sute de camioane cu armament de sute de miliarde de dolari.
Totuși, nici o comparație privind potențialul de luptă nu va fi în favoarea „Kurdistanului autonom”. Cu atât mai mult că astăzi militarii americani nu-i mai susțin prin prezența lor pe kurzi și au părăsit din timp zona operației „Izvorul Păcii”.
Kurzii sirieni din componența Forțelor Democrate Siriene se aflau până nu demult sub controlul total al SUA și se aprovizionau din arsenalul coaliției americane.
Comandamentul coaliției americane din Siria intenționează ca, la încheierea etapei de retragere a armatei SUA de pe teritoriul sirian, să le lase kurzilor tot armamentul. Chipurile, pentru combaterea IS*. Însă asemenea livrări au sporit în mod obiectiv tensiunea și au urgentat operațiunea militară turcă „Izvorul Păcii”.
Probabil, kurzii nu se vor preda, iar la o anumită etapă a operațiilor militare ar putea fi învinși. Din punct de vedere strategic, acest lucru nu va schimba nimic, va rămâne doar visul poporului despre Kurdistan și, cu siguranță, nu va seca ajutorul militar „dezinteresat” din partea SUA. Dar deocamdată, din cauza acțiunilor militare de amploare are de suferit, în primul rând, populația pașnică. Conform datelor difuzate de televiziunea de stat din Siria, în urma atacului comis de Turcia asupra orașelor de graniță Ras al-Ayn, Qamishli, Darbasia și al-Mashrafa, și-au pierdut viața opt locuitori pașnici, iar 20 au fost răniți. Iar acesta nu este decât începutul operației.
*Organizație teroristă interzisă în Federația Rusă și într-un șir de alte țări.