Ultimele evenimente de la Chișinău ne face să presupunem că Occidentul și Rusia au nevoie de un model de succes în această zonă, bazat pe principiul convergenței. În cazul în care Republica Moldova va deveni o „poveste de succes”, prin depășirea tuturor ostilităților între Vest și Est, acest exemplu va putea fi extins și asupra altor zone: în special, asupra Ucrainei și Georgiei.
Rezolvarea unui conflict înghețat, deoligarhizarea, dezvoltarea economică, construcția unui model politic în care Occidentul și Rusia nu sunt forțe concurente, ci doi subiecți care cooperează și se completează reciproc ar putea fi un experiment geopolitic pilot care ar putea deveni un remediu pentru alte zone instabile.
Pe 24 iunie, în timp ce ambasadorul SUA, Dereck J. Hogan, se afla într-o vizită la Tiraspol, vicepremierul rus Dmitryi Kozak a efectuat o vizită oficială la Chișinău, unde a avut o întrevedere cu președintele țării, Igor Dodon, președinte parlamentului, Zinaida Greceanâi, și prim-ministrul Maia Sandu.
Se pare că discuțiile oficialului rus cu premierul moldovean au fost foarte pozitive, din momentul în care Kozak a anunțat că, începând cu ziua de 24 iunie, relațiile moldo-ruse pot fi considerate, de facto și formal, dezghețate.
Merită o atenție deosebită declarațiile Maiei Sandu, care, potrivit unui comunicat de presă al guvernului, a declarat în cadrul discuțiilor cu oficialul rus că “nu sunt incompatibilități dintre Zona de Liber Schimb Aprofundată și Cuprinzătoare UE-RM și zona liberă de comerț în cadrul CSI”. Cu alte cuvinte, guvernarea de la Chișinău își asumă o politică de convergență între spațiul Estic și Vestic al blocului Eurasiatic, fără a se aventura în exploatarea divergențelor geopolitice între marile puteri. Se pare că vicepremierul rus Kozak a căzut de acord asupra unei astfel de abordări, iar în viitor ne-am putea aștepta la o deblocare a relațiilor economice între cele două state.
Această încălzire la Chișinău are loc în contextul în care noul președinte al Ucrainei, Vladimir Zelenskyi, nu are curajul să renunțe la discursul promovat de predecesorul lui, Petro Poroșenko, iar în Georgia opoziția politică încearcă să acumuleze un capital politic în ajunul alegerilor parlamentare prin cultivarea artificială și exploatarea unor resentimente antirusești. Încremenite în trecut, Ucraina, cât și Georgia, nu sunt în stare să depășească vechea paradigmă a confruntării, iar în acest caz exemplul pozitiv al Republicii Moldova ar putea contribui la schimbarea radicală a modului de a face politică în această zonă.
Un “plan Marshall ruso-americano-european” pentru mica Moldovă ar putea avea un impact semnificativ asupra modului în care sunt privite cele trei mari puteri într-o așa-numită “zonă tampon”. Doar că, în acest caz, nu trebuie să tratăm idea de zonă tampon ca o “zonă gri”. Dimpotrivă – e vorba de o zonă neutră geopolitic, în care există toate condițiile necesare pentru o dezvoltare normală, fără a se apela la provocarea unor conflicte politice interne, care ulterior complică agenda de discuții la nivel internațional.
Noul model de relaționare vine ca o alternativă la eșecul Parteneriatul Estic, care a era tratat ca o tentativă de a izola Moldova, Ucraina, Georgia, Belarus, Azerbaidjan, Armenia de Rusia. Parteneriatul Estic se baza pe ideea simplistă că doar lărgirea influenței UE și reducerea influenței Rusiei ar fi un remediu universal pentru toate problemele. Efectul a fost unul invers celui scontat – excepționalismul agresiv occidental și susținerea necondiționată, oferită elitelor politice locale de către protectorii occidentali, doar a adâncit conflictele interne, a contribuit la edificarea unor regimuri oligarhizate și mafiotizate și dezvoltarea corupției. Exemplele recente din Republica Moldova și Ucraina sunt cele mai relevante.
Modul în care a fost depășită criza politică de la Chișinău, care risca să degenereze într-un adevărat război civil, a demonstrat că o strategie a convergenței Vest-Est este mult mai productivă decât o presiune unilaterală.