CHIȘINĂU, 1 iun – Sputnik. Silvia Zavadovschi. Se spune că dragostea maternă este unică, fără limite și suficient de puternică încât să depășească orice obstacol. Desigur, sunt și femei care-și lasă copiii sau manifestă un comportament neglijent față de progeniturile lor. Doar că, de obicei, acestea sunt taxate de societate, fiind criticate dur sau chiar lipsite de drepturile părintești.
În ultimele decenii și-a făcut apariția încă o categorie de mame – așa zisele „super mame”, care odată cu apariția copilului uită de ele, uită de soț și, cel mai grav, consideră că copilul este proprietatea lor absolută. Specialiștii în domeniu atrag atenția că aceste mame sunt la fel de periculoase ca mamele neglijente. Și este clar de ce – „tot ce este mult strică”. Dar să le luăm pe rând.
Dragostea maternă, la un pas de obsesie
Odată cu trecerea anilor s-au schimbat și vremurile, iar astăzi, majoritatea familiilor se limitează la cel mult doi copii. Respectiv, nu mai avem familii cu 12 sau 16 copii, așa cum se întâmpla pe vremea buneilor noștri, și nici familii cu patru sau cinci sau șase copii, așa cum a fost în cazul părinților noștri.
Numărul mic de copii, apariția acestora la o vârstă mai înaintată, dar și alți factori de ordin psihologic le fac pe multe femei să se definească strict prin rolul de părinte. Așa că odată cu apariția urmașilor, acestea uită de restul lumii dedicându-se strict îngrijirii celor mici.
„Un pui care nu a fost învățat să zboare nu va zbura niciodată”
De obicei, aceste mame își sufocă copiii cu așa-zisa „grijă”, fără să conștientizeze acest lucru și consideră că tot ce fac este absolut corect și chiar indispensabil copilului. Când, de fapt, nu este deloc așa.
„Mama hiper-protectoare consideră că tot ce face, face pentru copiii ei, când de fapt, ea face totul pentru ea. Aceasta este nevoia ei, are ea o anxietate și niște complexe personale”, spune psihologul din cadrul Institutului pentru Familie și Inițiative Sociale, Natalia Toma.
Cert este că grija în exces nu face decât să „rupă aripile” viitorului matur. Fiind cocoliți, acești copii ajung să fie fragili, sensibili și incapabili să ia o decizie, din motiv că mamele lor au hotărât totul în locul lor.
„Așa ajungem să avem maturi la 30-40 de ani, în special bărbați, care nu pot lua o decizie fără să se consulte cu mama lor. Și aici vorbesc despre bărbați care deja sunt căsătoriți, care au copiii lor, dar care au nevoie să fie dădăciți toată viața”, spune psihologul din Cadrul Institutului pentru Familie și Inițiative Sociale, Natalia Toma.
„Trebuie să înțelegem că copilul care are trei ani, cinci sau șapte ani, iar mama îl îmbracă și-l dădăcește el va ajunge la 30 de ani și nu va putea lua o decizie de sine stătător. El o va suna pe mama și o va întreba ce să facă și cum să facă. Dragostea maternă trebuie să fie dozată și controlată. Fiind niște părinți hiper-protectori, riscăm să educăm niște copii dependenți de noi. Copiii respectivi vor ajunge maturi care nu vor putea lua decizii”, spune psihologul Zinaida Gribincea.
Cert este că acestor maturi nu li s-a oferit șansă să ia decizii atunci când au fost mici.
„Autonomia și independența se dezvoltă pe parcurs sau nu se dezvoltă, dacă mama nu le permite acest lucru. Când sunt mici, copiii iau decizii mici, odată cu trecerea timpului crește și importanța deciziilor pe care le iau și așa se formează maturii”, adaugă Zinaida Gribincea.
Cert este că, de obicei, aceste mame nu se limitează doar la sfaturile oferite prin telefon. Ele vor să dirijeze viața copiilor lor, chiar dacă aceștia sunt deja maturi și au familiile lor.
„Să nu uităm că, după asta, copilul trebuie să-i întoarcă mamei această dedicație și el face asta fără a conștientiza acest lucru. El are sentimental că „mama s-a dedicat””; adaugă psihologul Natalia Toma.
Iar în cazul în care victimizare nu dă rezultate, mamele posesive nu ezită să le amintească copiilor lor tot ce au făcut ele pentru ei.
„De obicei, aceste mame le reproșează direct copiilor și le spun că ei le sunt datori pentru ceea ce sunt și ce au obținut, deoarece ea și-a jertfit viața pentru ei”, adaugă psihologul Zinaida Grbincea.
Cert este că, de cele mai multe ori, copiii mamelor posesive nu reușesc să-și întemeiezi o familie stabilă, nu prea reușesc să-și facă prieteni mulți și nici o carieră de succes. Mai mult, psihologii atrag însă atenția că dragostea maternă în exces duce nu doar la ruinarea viitorului copilului, dar și la distrugerea întregii familii.
„Femeile greșesc atunci când transformă copilul în elementul suprem din viața lor. Copilului i se crează percepția că el este cel mai important, lucru ce duce la crearea caracterului narcisist și egoist. Totodată, copilul ajunge să nu-și respecte tatăl, chiar dacă tatăl muncește din greu pentru a asigura familie cu toate cele necesare. Iar această lipsă de respect este transmisă indirect de mama, care se dedică întru totul doar copilului. Așa apar conflictele între soți, conflicte care duc la destrămarea familiilor”, spune psihologul Ana Niculăeș.
Cert este că orice femeie poate ajunge mamă posesivă, indiferent de nivelul educațional, starea financiară pe care o are sau mediul în care trăiește. Aceste mame pot fi întâlnite atât în sate, cât și în orașe, iar numărul lor este tot mai mare și nu doar în țara noastră.
Psihologul rus Anatolii Nekrasov explică cât de toxică poate fi dragostea maternă în lucrarea „Materinskaya Liubovi” - o carte extraordinară, care poate servi drept ghid pentru cei ce își doresc să devină părinți buni.