Societate
Fiți alături de Sputnik Moldova pentru a afla primii informații care vizează sfera socială

Cum „politica telefonului” face ca „Ionică” să fie mai puternic decât legea în Moldova

Trista realitate a Republicii Moldova! Cum politica „telefonului” face ca „Ionică” să fie mai puternic decât legea.
Sputnik

CHIȘINĂU, 27 apr – Sputnik, Silvia Zavadovschi. Republica Moldova dispune de un potențial imens în ceea ce privește patrimoniul cultural, istoric și natural, iar valorificarea conștiincioasă a acestor monumente ar duce faima țării în întreaga lume și și ar aduce venituri substanțiale bănești.

Declarația aparține directorului general interimar al Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor, Ion Ștefăniță, și a fost făcută în cadrul emisiunii „Intersecții”, de la Radio Sputnik Moldova.

Potrivit lui Ion Ștefăniță, astăzi, în țara noastră sunt 5862 de obiective cu statut protejat. Partea proastă a lucrurilor este că majoritatea dintre ele se află într-o situație deplorabilă. 

Ion Ștefăniță, despre patrimoniul cultural-istoric și dezvoltarea urbanistică a Capitalei

„În această cifră intră situri arheologie, monumente istorice și de arhitectură, dintre care conace boierești, mănăstiri, bisericile de lemn, mori de vânt, mori de apă, școli primare, clădiri ale zemstvei. La fel avem busturi, placi comemorative și cimitire istorice. Avem monumente pe care dacă le-am valorific, am dezvolta turismul în țara noastră, am crea locuri de muncă, iar cel mai important, am păstra moștenirea pe care am primit-o de la strămoșii noștri”, spune Ion Ștefăniță.

Și dacă la nivel de țară acest patrimoniu se ruinează din cauza inacțiunii și a indiferenței ce domină față de acest domeniu, în capitală, monumentele sunt demolate din interes pentru un metru pătrat în centru istoric. Cel mai grav este că, atât Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor, cât și legea sunt neputincioase în fața „politicii telefonului”, fenomen bine cunoscut în Moldova.

„La noi nu faci nimic cu sesizări sau cu aplicarea legii, deoarece politica telefonului fac ca „Ionică” să fie mai puternic decât legea. Și cu acest tempo, ajungem să distrugem întreg patrimoniul cultural. Noi trebuie să pornim schimbarea de la educație. Să-l educăm și pe Ionică și pe funcţionarul care eliberează autorizații ilegal, dar și pe procurorul care se face că nu vede nimic. Numai în perioada 2006-2010, circa 44 de obiective cu statut protejat de categorie națională și locală au fost demolate”, spune Ion Ștefănită.

Reprezentantul Agenției de Inspectare și restaurare a Monumentelor oferă exemplul francezilor, care s-au solidarizat în cazul Catedrala Notre-Dame din Pariş.

„Ați văzut cum s-au mobilizat francezii după incendiul de la Catedrala Catedrală Notre-Dame din Pariş? Așa trebuie să facă și moldovenii – să ne mobilizăm și să protejăm patrimoniul! Să nu fie nepăsători”, adaugă Ion Ștefăniță.

Cum am putea scoate bani din bijuteriile culturale ale țării, dar și care este practică altor țări la acest capitol, aflați în interviul de mai jos.


Care este cel mai vechi monument din Republica Moldova?

„Noi avem discuții în jurul bisericii Adormirii Maicii Domnului din Căușeni, care este din secolul XV, dar și pe marginea cetății Soroca, care ar fi din secolul XV. În Chișinău avem Biserica Mazarachi, care se află la intersecția străzilor Pușkin și Albișoara. Ea datează din anul 1752, pe când a început târgul Chișinăului în partea de jos a orașului. Urmează Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena din lunca râului Bâc, pe colina satului Visterniceni de atunci. În rest, ca arhitectură civilă vorbim de complexul de clădiri din preajma muzeului Pușkin. Dacă vorbim de conacele boierești, ele datează din secolul XIX, arhitectura ecleziastică, bisericile – fie în piatră sau lemn sunt din secolul XVII. Aici mă refer la mănăstirile Curchi și Vărzărești din secolul XVII. Noi avem un patrimoniu divers şi foarte bogat”, spune Ion Ștefăniță.

Ștefăniță: 60 la sută din arhitectura veche a Chișinăului este în pericol

În ce măsură patrimoniul își păstrează autenticitatea?
„La noi, nicicum. Dimpotrivă, se distruge și ce a mai rămas. Cu regret, monumentele noastre au fost victime ale neglijenței din toate vremurile. Eu vreau să vă spun că pentru mine a fost o noutate în 2010 că în Republica Moldova există o instituţie care trebuie să monitorizeze care este situaţia reală a monumentelor, deoarece această instituție chiar nu făcea nimic. Eu când am preluat Agenția, am avut la dispoziţie trei luni ca să arăt ce avem și ce putem face. În doar 3 luni am evaluat cele 977 imobile cu statut protejat din Chișinău, am inspectat cele 186 cartiere cu statut protejat și am făcut un prim raport pe situația reală din Capitală. Atunci, noi am constatat o situație catastrofală. Pe atunci se demola un monument de arhitectură și istorie pe lună. În primăvara lui 2019 am prezentat acel raport autorităților. Un raport foarte dur”, spune Ion Ștefăniță.

Parcă învățăm la școală istoria Republicii Moldova, ar trebui să cunoaștem cât de important este patrimoniul cultural pentru o țară. De unde această nesăbuință a oamenilor față de patrimoniu?
„Probabil din cauză că nu ne cunoaștem istoria casei în care locuim, precum și a țării. Un cetățean care cunoaște istoria unui obiect, oricare va fi el, se va comporta mai atent cu acel obiect. La noi, mulți ani la rând, lama buldozerului a șters de pe harta monumentelor istorice a Chișinăului tot ce era mai valoros. Plus că aici s-a demolat nu doar după independență. Dacă luăm toate războaiele ruso-tuce, Chişinăul a fost pârjolit ori de câte ori a fost posibil acest ucru. De asta și nu avem arhitectură veche în capitala Moldovei. Îmi amintesc și acum de aprilie 2012, arheologul Ion Tentiuc a făcut stratigrafie, o cercetare arheologică în piața veche nr 8, între strada Puşkin și bulevardul Grigore Vieru. Acolo se citea istoria orașului pe straturi. Se văd clar straturile de cenușă, straturi care demonstrează că Chișinăul a fost incendiat. Înțelegeți cât e de interesantă istoria urbei noastre”, adaugă Ion Ștefănită.

Ce avem în subsolul Moldovei? Ce facem cu galeriile și pivnițele care subterane?
„Chişinăul este unicul oraș din Europa, care are o aglomerație atât de mare de pivnițe. În perioada sovietică nimeni nu a cercetat aceste pivnițe. Prin 2010, eu consideram că pivnițele de sub strada Alexandru cel Bun nr.19 sunt cele mai mari. Dar iată că pe parcursul anilor am descoperit și alte galerii care sunt mult mai lungi. De exemplu cele pe care le-am descoperit în toamna anului trecut, între strada Toma Ciorbă și Dosoftei, au o lungime de 120 de metri. Ele rămân o enigmă. Acest patrimoniu poate servi la dezvoltarea orașului, așa cum se întâmplă în Georgia, unde sunt restaurante în subteran. La fel se întâmpla și în Bruxelles și Varșovia. Acele exemple pe care le-am văzut în exterior ar trebui să le preluăm, deoarece avem cu ce. Nu mai spun de galeriile și hrubele subterane de la Cahul și Hâncești. Vreau ca acest patrimoniu să fie cercetat și protejat și inclus în circuitul turistic național și internațional”.

Ion Ștefăniță, despre patrimoniul cultural-istoric și dezvoltarea urbanistică a Capitalei

Vorbeați anterior despre un proiect de iluminare a clădirilor din Chișinău. Despre ce este vorba?

„Este vorba de proiectul „Chișinăul de seară, oraș al luminilor”. Acesta presupune echiparea cu iluminat artistic nocturn a trei clădiri din oraș - Palatul Național „Nicolae Sulac”, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală și Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu”. Am pornit acest proiect de la premiza că ceea ce nu se reușește de lecturat pe timp de zi, se reușește pe timp de noapte, deoarece lumina scoate în evidență elementele arhitecturale. Proiectul este inspirat de la francezi. Există astfel de proiecte în Paris și Lion. Elementul de lumină poate contribui la dezvoltarea durabila a orasului”, spune Ion Ștefăniță.

Să facem o incursiune în biografia Dvs... de unde vine această pasiune pentru patrimoniu?
„Am absolvit școala primară la Leova. Pasiunea pentru științele istorice vine de la profesorii pe care i-am avut. Dl Japalău, care era și director de școală și Dna Lozan, datorită căreia am și astăzi în amintire clară toate lecțiile de istorie. Mi-a plăcut dintotdeauna istoria. Am continuat Facultatea de Istorie şi Etnopedagogie la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă, în anii 1998- 2002, după care masteratul. În ceea ce privește pasiunea pentru patrimoniul cultural, am trecut o școală de vară în 2000. Ulterior, am continuat studiile în Franța, la Universitatea „Via Domitia”, Franţa (2005-2006). După studiile din Franța m-am întors la Chișinău. Nu m-am gândit niciodată să rămân în Franța. Știam că este mult de lucru acasă. Între timp am făcut și Facultatea de Drept, deoarece știam că-mi va fi necesară.

Câți bani a ratat Moldova din cauza nevalorificării corespunzătoare a patrimoniului cultural, dar și proiecte are Ion Ștefăniță pentru Chișinău, precum și pentru întreaga țară, aflați în interviul integral, care va fi publicat mai târziu.