CHIȘINĂU, 15 feb - Sputnik, Silvia Zavadovschi. Victor Țurcan avea 18 ani când a ajuns pe câmpul de luptă din Afganistan. Se întâmpla în vara anului 1987. Veteranul își amintește și acum șocul pe care l-a trăit acum 30 de ani.
„Eram un tânăr, care din comisariatul de poliție a ajuns direct în miezul războiului”, așa a început veteranul să depene amintirile din cea mai dificilă perioadă din viața lui.
„Din comisariat, am ajuns în orașul Chirchik din Tashkent, unde am stat câteva luni. În această perioadă am trecut o pregătire specială, după care au am ajuns în grupa cu destinație specială, care a fost trimisă în Qandahar. Era foarte greu...”, spune Victor Țurcan.
Pe lângă tot stresul și teroarea pe care o trăiau zi de zi, veteranul spune că trebuiau să facă față și fluctuațiilor de temperatură.
„Acolo era pustiu, ziua, temperatura se ridica până la +56, +57 de grade, iar noaptea, valorile termice coborau până la -5 grade Celsius. Vă imaginați cum un tânăr din Moldova, obișnuit cu o viață simplă, trebuie să facă față unei astfel de situații”, a declarat Victor Țurcan în studioul Radio Sputnik Moldova.
Totuși, cel mai greu era momentul când își pierdeau camarazii.
„E greu să reziști psihologic atunci când vezi că prietenii, camarazii tăi cu care ai dormit alături, ai mâncat sau ai vorbit, seara nu mai sunt în viață. Unul dintre prietenii mei a murit în brațele mele. Și acum îmi amintesc cum m-a rugat să am grijă de mama și de sora lui...”, adaugă Victor Țurcan.
Spune că nu și-a lăsat niciun camarad pe câmpul de luptă, indiferent de starea acestuia.
„Dacă mergeam în misiune, iar băieții noștri cădeau, noi nu plecam până nu-i luam pe toți cu noi, chiar dacă unii nu mai erau în viața. Îi luam pentru a-i înmormânta cum se cade”, adaugă Victor Țurcan.
Cert este că mulți dintre cei care au rămas în viață s-au ales cu sechele psihologice pentru mult timp.
„Noi eram distruși, războiul ne-a schimbat foarte mult... eu, personal, am avut trei comoții cerebrale. Când am ajuns în Chișinău, am fost înconjurați de medici. Atunci, noi nu înțelegeam de ce medicii ne investighează, dar ulterior am înțeles”, conchide Victor Țurcan.
Cu regret, coșmarul lui Victor Țurcan nu a durat doar 18 luni cât s-a aflat în Afganistan.
„Este foarte dureros să te adresezi după ajutor și să ți se reproșeze că nu meriți nimic deoarece nimeni nu ne-a trimis în Afganistan. Noi nu am avut altă alegere. Am primit ordinul și trebuia să-l îndeplinim. Mai mult, noi doar nu am ieșit din Afganistan în calitate de fugari, noi am ieșit cu drapelele ridicate, cu capul sus”, adaugă Ion Țurcan.
Amintim că la războiul din Afganistan, din perioada 1979-1989, au participat peste 12 mii de moldoveni. 301 și-au pierdut viața pe câmpul de luptă, patru au fost dați dispăruți, iar 700 au rămas invalizi pe viață. Mulţi dintre cei care s-au întors pe picioarele lor au rămas cu traumatisme pentru tot restul vieții.