În dimineața zilei de Sfântul Nicolae, m-am trezit mai zăpăcită, aveam puțin timp la dispoziție să ajung la muncă, am decis să renunț la transportul public și să iau un taxi. După jumătate de oră de încercări disperate de a găsi un taxi și răspunsuri ”ne scuzați, nu avem mașini libere”, am renunțat la idee. În acel moment mi-a venit notificare pe aplicația instalată în telefon ”o mașină va sosi în 3 min”. M-am gândit că Sfântul Nicolae e bun cu mine. A venit o mașină roșie, cam veche, dar curată. Am urcat.
Înainte de a-i spune adresa locului spre care urma să mergem, taximetristul mă întreabă dacă știu că azi e sărbătoare, i-am răspuns că știu și l-am felicitat cu această ocazie. Omul, trecut de 60 de ani, cu părul albit, mi-a răspuns sfiit și oarecum rușinat ”eu nu am știut, am ieșit la muncă ca de obicei, m-a sunat o rudă din Spania, m-a felicitat, azi e Sfântul Nicolae, eu sunt Nicolae, vă închipuiți...cum am putut să uit că e Sfântul Nicolae?”.
Copiii bine educați nu uită de părinții lor - moș Nicolae are copii buni
Fără să-l trag de limbă, a început să-mi povestească ”copiii sunt peste hotare, dar nu uită să mă sune, am parte de copii buni, doi băieți. Sunt deja la casa lor, nurorile sunt ca fiicele mele”. Taximetristul mi-a povestit că este inginer de profesie și că a insistat ca și copii lui să facă facultate. Unul dintre băieți este jurist, iar al doilea e economist. Acum ambii muncesc în Rusia, la Moscova.
L-am întrebat ce fac copii lui peste hotare și mă așteptam să-mi răspundă că muncesc la construcții, dar el m-a întrerupt imediat și s-a grăbit să zică:
”Băiatul cel mare are o companie de transport și logistică, e om respectat la Moscova, are și casă acolo. Cel mic este și el bravo, muncește în oficiu, mi-a arătat într-o zi locul lui de muncă, m-a impresionat. Mă bucur pentru ei. Sunt de mulți ani peste hotare, le-a fost greu, dar au reușit”.
Mi-a zis că se împacă bine și cu nurorile.
”Să le dea Dumnezeu tuturor părinților așa copii, mă sună des, mă întreabă de sănătate, îmi trimit uneori bănișori. Una dintre nurori glumește că sunt ”bani pentru înghețată”. Doamne, câtă înghețată poți să mănânci de 100 de euro, aceștia pentru noi sunt bani mulți”.
În acest moment a sunat telefonul, el s-a emoționat. ”Mă sună, e nora mea despre care tocmai vă povesteam”, mi-a zis repede. La telefon se aude o voce de femeie. ”Bună, tată! Felicitări! Ce faci? Muncești? Cum așa? Azi e Sfântul Nicolae!”
A urmat o discuție de câteva minute. Taximetristul i-a povestit nurorii că a pregătit o geantă cu de toate pe care vrea să o trimită înainte de sărbători.
-Am pus acolo nuci și prune uscate, să aveți de sărbători, vreo câțiva litri de vin și pălincă, știu că faceți cumătrie și veți avea nevoie.
- Mulțumesc, tată. Salutări mamei. Lasă munca, azi e sărbătoare, mai odihnește-te.
După ce a închis, omul vădit emoționat a continuat să-mi povestească ”copii mei sunt atât de buni, nu uită de noi. Vin acasă când pot. Recent am suferit o intervenție chirurgicală, au venit în mare grabă toți, mi-au fost alături. Vor veni și acum, de sărbători.
A oprit la semafor, a tras aer în piept, apoi a continuat ”vă închipuiți, la un restaurant din Rusia, undeva pe lângă Moscova, se vor aduna moldoveni din Marea Britanie, Franța, Spania, Republica Moldova și vor sărbători Anul Nou și cumătria nepotului meu. După asta copii mei și nepoții vor veni la noi pentru câteva zile, pe 5-6 ianuarie, să sărbătorim împreună Nașterea Domnului”.
Copii mei sunt oameni mari peste hotare, de ce să se întoarcă acasă?
Taximetristul s-a oprit pentru câteva secunde din povestit, s-a asigurat și a trecut pe banda alăturată, apoi a reluat firul povestirii ”după ce vin în Moldova, fiul mai mare vrea să meargă cu copii în Finlanda, la schi. I-am zis că și în Rusia au unde să schieze. Fiul mi-a răspuns că ar vrea ca și copiii lui să vadă mai multe locuri, mai ales că Finlanda e și țara lui Moș Crăciun.” Omul iar a făcut o pauză, credeam că nu-mi va mai povesti nimic, în acel moment el a continuat ”și eu, tânăr fiind, îi duceam cu mine peste tot, copiii mei au văzut multe locuri frumoase, mă bucur că acum fac același lucru cu nepoții”.
”Vor să se întoarcă în Republica Moldova?”, l-am întrebat pe moș Nicolae, intuind deja care va fi răspunsul. Trist, moș Nicolae a răspuns că ”în Rusia copii lui sunt oameni respectați, nepoții sunt mereu ocupați. Învață limbi străine, fac sport. Iată nepotul cel mai mare este campion la Taekwondo”.
În timp ce-mi povestea, a trecut de intrarea curții edificiului unde muncesc. Și-a cerut scuze respectuos, după care m-a adus până la destinație. Mi-a spus cât sa-i plătesc pentru călătorie, nu a rotunjit suma indicată pe bonul de plată așa cum mai fac unii taximetriști. Mi-a zis exact câți lei și bănuți trebuie să-i dau. I-am plătit, iar el mi-a mulțumit pentru că am avut răbdare să-l ascult. Nu știa moș Nicolae, taximetristul, că eu mi-aș fi dorit să-și continue povestea.
Am ieșit din mașină, fără ca să-i cer un număr de telefon sau să-l întreb care e numele său de familie. Poate e mai bine așa, la cât de modest este, nu cred că și-ar fi dorit ca povestea lui de viață să devină publică. El va rămâne pentru totdeauna moș Nicolae, taximetristul cu părul alb, care de Sfântul Nicolae mi-a demonstrat că moldovenii sunt oameni buni, nu doar de sărbători, iar familiilor lor, deși împrăștiate în toată lumea, sunt unite. Sărbători fericite!