CHIŞINĂU, 3 aug — Sputnik. Un internaut a postat pe rețelele de socializare un film realizat în curtea unui bloc din sectorul Botanica din municipiul Chișinău. Și anume, cineva a realizat o pictură murală pe tulpina unui copac. Animalul desenat este un enot și a fost realizat atât de natural, încât ai impresia că el chiar se adăpostește în tulpina arboretului respectiv.
Trebuie să precizăm că enotul sau câinele enot poate fi întâlnit în țara noastră, în mediul natural, în special, în raioanele Orhei, Strășeni și Călărași. Prețios petnru blana sa, el mai este numit și viezure (bursuc) cu barbă (Nyctereutes procyonoides).
Ce reprezintă câinele enot
Potrivit wikipedia.ro, Enotul face parte din familia Canidae, alături de lup, vulpe, șacal etc. Lungimea corpului este de 60-90 cm, coada de 15-25 cm și poate ajunge până la 10 kg. Este un animal omnivor, putându-se hrăni cu fructe și plante de apă, deși preferă o alimentație carnivoră, cuprinzând broaște, insecte acvatice, șoareci, bizami, păsări și ouăle acestora etc. Este un animal de amurg și noapte, aparițiile diurne fiind întâmplătoare. Blana are o culoare între gălbui-roșcat și cafeniu-închis, cu spicul perilor de culoare neagră. Pe spate, pe obraji și picioare domină nuanțe mai închise, iar ventral cele deschise (brun-gălbui).
Enotul are un fel de "favoriți", aflați la baza gâtului, care îl fac ușor de recunoscut.
Trăiește în special în apropierea apelor, rar în zone cu umiditate mai scăzută. Nu este foarte legat de un anumit loc, deși își petrece mult timp în vizuină. În unele cazuri luptă cu vulpea pentru a prelua vizuina acesteia.
Împerecherea are loc în februarie-martie. Masculul și femela formează o familie pe perioada împerecherii și creșterii puilor.
Gestația durează cca. 62 zile după care cei 6-8 pui lipsiți de vedere sunt îngrijiți în vizuină timp de 4-5 săptămâni.
După 3-4 luni cățelandrii devin independenți și părăsesc vizuina pentru ca toamna să se mute în zone potrivite pentru hrănire, străbătând la nevoie mari distanțe.
Câinele enot, de asemenea, cunoscut sub numele japonez tanuki, este o specie care seamănă cu Ratonul spălător dar care aparține familiei canidelor, fiind unicul reprezentant al speciei de Nyctereutes care hibernează. Acest reprezentant al canidelor cu morfologia corpului scurtă și îndesată este, din punct de vedere al procurării hranei, mai mult un oportunist, decât un adevărat prădător. Stârvurile, ouăle, insecte, puii, melcii, micile rozătoare, broaștele și chiar broaștele râioase, la al căror venin se pare că rezista, constituie principala sa alimentație, completată totuși cu unele vegetale sau ciuperci.
În timpul toamnei, greutatea enotului crește considerabil pentru ca acesta să-și constituie rezervele de hibernare. Cu toate acestea, hibernare nu este sistematică deoarece depinde de temperatura ambiantă. În cazul în care aceasta nu coboară sub —5 °C, enotul poate să rămână activ sau în stare de repaus doar pentru câteva zile. Cu obiceiuri mai degrabă nocturne, enoții sunt animale destul de solitare la care nu se observă o structură socială prea dezvoltată, comună celorlalte canide, cu toate că anumite exemplare se bucură totuși de prezența altor enoți pe lângă ei.
Cum a ajuns enotul în Republica Moldova
Istoria cum a ajuns această jivină la noi este și ea una foarte interesantă.
Potrivit aceleași wikipedia.ro, între 1928 și 1955, mai mult de 9000 de subiecte au fost răspândite în partea europeană a fostei Uniuni Sovietice, menite să mărească producția de blană. Blana acestui animal era foarte apreciată și folosită, în special, pentru producția efectelor militare pentru Armata Sovietică.
Prima introducere a avut loc în 1928 în Ucraina, urmată de alte introduceri experimentale în mediul natural din regiunile Europei și unele regiuni din Asia fostei URSS, din Karelia la noi, în Moldova, trecând prin Marea Baltică, Belarus și Ucraina, precum și în sectoarele din Federația Rusă, Caucazul, Kazahstan și insula Sahalin din Asia Orientală.
În anii 1940-1950, dezvoltarea reproducției de enoți este mai intensă în URSS, în special din cauza necesităților importante ale Armatei Roșii în această perioadă. Anumite animale au scăpat de la aceste crescătorii au reușit să scape sporind astfel populația sălbatică.
La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, blana nemaifiind atât de importantă, mai multe ferme au fost închise și animalele au fost lăsate în natură. Mai mult de 9 000 de animale au fost lăsate în natură între 1948 și 1955.
Specia a cunoscut mai apoi o expansiune rapidă în nordul, centrul și vestul Europei. Primele exemplare observate în țările învecinate au fost în Finlanda, în mijlocul anilor 1930. Enotul a colonizat mai apoi Europa de Vest. Între 1935 și 1984, enoții colonizează 1.4 milioane de kilometri pătrați.
Specia este considerată frecventă în regiunile situate în sudul Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Belorusia, Ucraina, Moldova, Rusia, în nordul și estul Poloniei și în estul României. Expansiunea sa a încetinit în anii '70, datorită lipsei habitatelor adecvate și datorită, de asemenea, unei rate ridicate de mortalitate (vânătoare, captură și de accidente de automobil). Cu toate acestea, în anii '90, s-a înregistrat o expansiune reînnoită în Germania, evidențiată printr-o creștere sensibilă a numărului de exemplare omorâte de vânători.