CHIȘINĂU, 4 iul — Sputnik. În fiecare an, pe 4 iulie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Maxim Grecul, care este cunoscut și ca luminătorul spiritual al rusilor. Acesta a fost fiul unui demnitar grec bogat din oraşul Arta. El a primit o educaţie aleasă. În tinerețe a călătorit mult. La Paris, Florenţa şi Veneţia a studiat limbile străine, scrie doxologia.ro.
Ulterior, acesta a revenit în Grecia și a fost tuns în monahism la Mănăstirea Vatopedu. A studiat cu entuziasm manuscrisele vechi lăsate la Athos de împăraţii bizantini Andronicus Paleologul şi Ioan Cantacuzino.
În această perioadă, Prinţul Vasile al III-lea, fiul lui Ivan al III-lea al Moscovei a decis să facă inventarierea manuscriselor greceşti şi a cărţilor mamei sale, Sofia Paleologhina. El i-a cerut Protos-ului Sfântului Munte, egumenului Simeon, un translator. Sfântul Maxim a primit binecuvântarea ca să meargă la Moscova, având în vedere că el studiase cărţile vechi bisericeşti. La Moscova, el a primit însărcinarea să traducă în slavonește cărţile patristice şi liturgice, începând cu Psaltirea adnotată. El a încercat să-şi îndeplinească sarcina, dar cum slavona nu era limba lui maternă, au existat anumite neconcordanţe în traducerile sale.
Mitropolitul Varlaam al Moscovei a apreciat foarte mult munca Sfântului Maxim, dar când Scaunul Moscovei a fost ocupat de Mitropolitul Daniel, situaţia s-a schimbat.
Sfântul Maxim — luminător spiritual al ruşilor
Noul Mitropolit i-a cerut Sfântului Maxim să traducă în slavonă Istoria Bisericii scrisă de Theodorit al Cyrului. Sfântul Maxim a refuzat categoric această însărcinare afirmând că "în această istorie sunt şi scrisori ale ereticului Arie şi acesta poate fi un pericol pentru cei mai puţin învăţaţi". Acest refuz a cauzat o ruptură între Maxim şi Mitropolit. În ciuda diferendelor ivite, Sfântul Maxim şi-a continuat munca de luminare spirituală a ruşilor. El a scris scrisori împotriva musulmanilor, catolicilor şi păgânilor. A tradus Comentariile Sfântului Ioan Hrisostomul la Evangheliile lui Matei şi Ioan. A scris şi câteva lucrări proprii.
Când marele Prinţ Vasile a vrut să divorţeze de soţia lui Solomonia din cauza neputinţei ei de a avea copii, neînfricatul Maxim i-a trimis acestuia lucrarea sa "Capitole instructive privind dreapta credinţă".
În această lucrare îi arăta prinţului că nu trebuia să cedeze patimilor cărnii. Prinţul nu l-a iertat niciodată pentru această îndrăzneală şi l-a întemniţat pe Sfântul Maxim. Din acel moment, o etapă nouă, plină de multă suferinţă începe în viaţa monahului.
Greşelile de traducere din lucrările sale au fost privite ca deliberate şi intenţionate denaturări ale textului. A fost greu pentru el în închisoare, dar în suferinţele sale, el a câştigat mila Domnului. Un înger i s-a arătat zicându-i: "Îndură, Avvo! Prin această durere trecătoare vei fi eliberat de chinurile veşnice."
În închisoare, Bătrânul a scris cu cărbune pe perete un canon al Sfântului Duh, care şi în ziua de azi se citeşte în Biserică: "Aşa cum Israel a fost hrănit cu mană în pustie, la fel, Doamne, umple sufletul meu cu harul Tău prin care să slujesc întotdeauna Sfintei Treimi…"
Sfântul Maxim a fost eliberat după șase ani şi a fost trimis la Tver. Acolo a trăit sub supravegherea binevoitorului episcop Acacius care s-a purtat cu grijă faţă de nevinovatul suferind. Numai după 20 de ani petrecuţi la Tver, s-a hotărât că Sfântul Maxim poate fi eliberat şi-i poate fi ridicată excomunicarea. Sfântul Maxim, deja de 70 de ani, şi-a petrecut ultimii ani din viaţă în Lavra Sfânta Treime-Serghiev. Deşi oprimarea şi munca grea şi-au lăsat urmele asupra sănătăţii sale, spiritul i-a rămas viu, iar el şi-a continuat munca. Împreună cu slujitorul şi ucenicul său, Nil, sfântul a tradus Psaltirea din greacă în slavonă.
Sfântul Maxim a trecut la cele veşnice în anul 1556. A fost îngropat lângă zidul de nord-vest al bisericii Sfântului Duh din Lavra Sfânta Treime-Serghiev.