BUCUREȘTI, 30 iun — Sputnik, Dragoș Dumitriu. S-a confirmat, cei doi lideri ai Coaliției de guvernământ nu au participat la recepția oferită de ambasadorul SUA la București, Excelența Sa Hans Klemm. Nu au participat nici premierul Viorica Dăncilă, dar nici alte personalități ale Coaliției.
Motivația boicotului este una clară — imixtiunea nepermisă a Ambasadei SUA în treburile interne ale României, dar și susținerea permanentă a demersurilor anti-guvernamentale, precum și a unor politici contrare vădit dorinței electoratului majoritar, cum ar fi manifestările împotriva ideii de morală tradițională.
Practic, de acum 30 de ani, din 25 februarie 1988, când Ceaușescu renunța la Clauza națiunii celei mai favorizate reproșând Statelor Unite că doresc să intervină în politica internă a României, este pentru prima dată când țara noastră se manifestă la nivel de conducere cu atâta demnitate.
Sigur, deocamdată cei doi lideri ai Coaliției nu au dat încă o explicație oficială pentru gestul lor, dar multe figuri importante din politică și analiști au considerat justă această motivare.
Amabsadorul Hans Klemm, al cărui mandat se încheie în septembrie, a organizat o manifestare frumoasă, demostrând încă o dată profesionalismul pentru care i-am adus laude în repetate rânduri — asta spre deosebire de politica pe care a încercat să o promoveze în România.
Hans Klemm a împodobit zidurile cu portretele unor români — sau ale unor americani de origine română — care au creat adevărate punți între SUA și țara noastră.
"Statele Unite sunt mândre că au avut un rol în Marea Unire, dat fiind că preşedintele Woodrow Wilson a menţionat România în celebrul său discurs «Cele 14 puncte» din ianuarie 1918, şi a făcut un apel la democraţie şi autodeterminare", a declarat Hans Klemm.
Ceea ce Hans Klemm nu a spus este că Statele Unite NU au recunoscut niciodată oficial România Mare, adoptând în perioada interbelică tot felul de formule diplomatice pentru a evita un document clar, oficial. Dar România, în integralitatea terioriului de după Marea Unire, nu a făcut parte din viziunea politică formală a SUA. Niciodată!
Explicația este că interesele americane de după 1918 erau legate de exploatarea resurselor tinerei URSS, stat pe care nu doreau să-l supere — din multe motive.
Revenind la recepția de azi, președintele Klaus Iohannis a vorbit, de loc surprinzător, de un subiect pe care americanii îl urmăresc cu înfrigurare — și pare a fi ultima misiune a lui Hans Klemm și prima a lui Wess Mitchell — legea Offshore, care va asigura unor firme din SUA câștiguri urașe din exploatarea resurselor României. Lege pe care Coaliția o amână, iar personalități independente o consideră un jaf.
În rest, Klaus Iohannis și-a făcut așteptatul număr, aruncând săgeți (aluzii) la adresa guvernului, a apăsat cu subînțeles pe cuvinte ca "Justiția", Anticorupția" și alte câteva din retorica bâlciului intern.
De fapt, bâlciul este la casa lui și în SUA, în acest moment lumea întreagă așteptând, în orice clipă, decizii care să arunce în aer tratate sau relații comerciale. Așa cum, în perioada predecesorului de tristă amintire al lui Donald Trump, laureatul premiului Nobel pentru Pace Barack Obama, lumea aștepta în orice clipă o agresiune armată a SUA și NATO "pentru democratizare" — sau vreo "revoluție" susținută de "democrația" de la Washington sau Langley.
Deci, cu tot circul lui, inclusiv cu rachetele trase aiurea și portavioanele plimbate demoinstrativ, povestea lui Trump e mai puțin sângeroasă. Și mai normală.
Happy Fourth of July! Cât mai multă normalitate, dragă America!