Corespondența din butoiul cu pulbere al Europei
BRUXELLES, 25 apr — Sputnik, Daniela Porovăț. Nimic nu antagonizează mai mult țările Uniunii Europene decât împărțirea banilor, unde țările puternice dictează, iar țările marginale, printre care România, ocupă un loc "de frunte"… execută fără să crâcnească!
O asemenea bătălie va începe în mod oficial de săptămâna viitoare la Bruxelles în momentul în care comisarul pentru buget și resurse umane, Günther Oettinger (un neamț, bineînțeles, cine altcineva putea să controleze banii Europei?), va anunța propunerea sa pentru bugetul pe termen lung al Europei. Cum Marea Britanie, un contributor generos altădată, a ieșit din schemă, banii vor fi mai puțini, iar încrâncenarea mai mare.
Faliile deja existente ale Uniunii Europene se vor acutiza în lupta pentru împărțirea tortului, pentru că țările bogate nu vor mai dori să fie solidare cu țările pe care tot ele le-au sărăcit, Vestul Europei nu va mai fi solidar cu Estul, și nici Nordul, mai bogat, cu Sudul falimentar, chiar dacă blocajul economic din partea dezavantajată a Europei a fost încurajat de partea dezvoltată în propriul său beneficiu.
Principiul solidarității europene, atât de invocat pe tema primirii imigranților din afara continentului, se va dovedi pură propagandă începând de săptămâna viitoare când cetățenii din țările second hand ale Europei, printre care, din nefericire, se numără și România, vor vedea pe pielea lor ce înseamnă proverbul românesc: "Totul până la bani".
Tabloul negocierilor aprige pe bugetul european are actorii deja în poziție de luptă. Chiar dacă se opune creșterii contribuțiilor, Austria, Suedia, Danemarca și Olanda trebuie să asculte și ele de Germania și Franța care cer creșterea contribuțiilor pentru a face față găurii negre lăsate de plecarea Marii Britanii.
De la baza de o mie de miliarde de euro, cât este actualul buget multianual al UE (repartizat pe șapte ani), ceea ce reprezintă un procent din PIB-ul blocului comunitar, Oettinger vrea chiar o creștere în speranța că, pe această cale, banii injectați în ideea europeană vor pune stavilă naționalismului tot mai puternic din statele membre, în plin avânt ca reacție la dezastrul provocat de eurocrații de la Bruxelles.
Așadar, proiectul ambițios al germanului aflat la conducerea finanțelor Uniunii este motivat ideologic și are ca scop păstrarea puterii în mâinile clasei politice care a băgat Europa în criză, amenințată să piardă controlul în fața opțiunii cetățenilor pentru o politică naționalistă, opțiune manifestată puternic deja în Austria, Germania, Italia, Ungaria, Cehia și Polonia.
Președintele Franței, Eummanuel Macron, a anunțat deja chiar în plenul Parlamentului European de săptămâna trecută că Franța este pregătită să își mărească contribuția la bugetul Uniunii, ca să dea un semnal de încurajare sau chiar de obligație și pentru celelalte state membre. Macron are însă tot interesul să investească în fantoma Europei ca să își salveze imaginea de acasă care este în picaj liber. În plus, el a văzut ce forță poate să aibă nemulțumirea cetățenilor față de politica mainstream după ce s-a trezit în confruntare cu Marine Le Pen în turul doi al prezidențialelor, o situație pe care vrea să o evite pe viitor. Dar, pentru că nu reușește să rezolve problemele Franței, face campanii europene.
Bătălia pentru bugetul 2021-2027 se anunță lungă și dificilă, iar țările care nu sunt supuse Bruxelles-ului (precum Polonia și Ungaria) se pot trezi că au fondurile europene condiționate de directivele europene. Dar și România se poate trezi în această situație, pentru că eurocrații vor profita de noua redistribuire a banilor pentru a încerca să își întărească controlul asupra Uniunii.
Dacă fondurile vor fi legate de criterii politice, atunci România ar putea fi foarte ușor trecută pe lista neagră alături de Ungaria și Polonia. Dacă fondurile vor fi direcționate către integrarea imigranților veniți din afara continentului, atunci țările care resping imigranții nu vor primi banii alocați special în acest sens.
Actualul buget a avut nevoie de doi ani ca să ajungă de la propunere la vot, într-o vreme în care problemele UE nu erau nici pe departe atât de grave ca în prezent. Dar liderii Uniunii vor ajunge la un acord, cu sau fără voia țărilor mici sau sărace, pentru că viitorul lor politic depinde de felul în care vor vinde Uniunea după ieșirea Marii Britanii, iar ei au nevoie de o poveste de succes.
La rândul lor, liderii naționali vor avea tot interesul să se laude acasă că s-au descurcat bine la negocieri și că țara lor a avut numai de câștigat de pe urma noii împărțiri a banilor. Aici, clasa politică din România este specialistă.
Deși este clar încă de pe acum că românii vor primi mai puțini bani (soarta subvențiilor în agricultură, de exemplu, este incertă), oficialii statului român în frunte cu Iohannis vor prezenta publicului o imagine roz despre locul special al României în Uniunea Europeană și despre cât de bine ne este în calitatea noastră de membri ai blocului comunitar!
Realitatea crudă este că vom fi mai săraci și mai nebăgați în seamă ca niciodată. Iar acest scenariu trist pentru România este, din nefericire, garantat!