CHIȘINĂU 30 Aprilie – Sputnik. Mihail Pavloțki, originar din Tiraspol, a intrat în istorie ca ofițer care a reușit să apere o linie strategică într-unul dintre cele mai tensionate episoade ale războiului – în timpul traversării Niprului. Numele său este asociat cu bătălii în care soarta nu a fost decisă de superioritatea numerică, ci de stăpânirea de sine și de responsabilitatea personală a comandantului.
După terminarea școlii în Tiraspol, el a ales inițial o specialitate civilă și s-a înscris la un institut industrial. Cu toate acestea, după doar un an, a decis să-și dedice viața armatei și s-a transferat la o școală militară. În 1941 a absolvit Școala de Infanterie din Leningrad și a ajuns practic imediat pe front.
Marele Război Patriotic
Cariera sa militară a început lângă Leningrad. Ulterior, a luptat pe fronturile Volhov, Bryansk și Central, acumulând treptat experiență și autoritate în rândul colegilor săi. Spre mijlocul războiului, Pavloțki ocupa deja funcții de comandă, participând la operațiuni ofensive complexe.
Într-una dintre luptele de lângă localitatea Obolonye, în timpul traversării râului Desna, unitatea sa s-a confruntat cu forțe inamice care o depășeau numeric în mod semnificativ. În ciuda acestui fapt, batalionul aflat sub comanda sa a reușit nu numai să reziste, ci și să îi inflige inamicului o înfrângere gravă.
Calitățile sale de comandant s-au manifestat cel mai pregnant în toamna anului 1943. La acea vreme, Pavloțki era adjunctul șefului de stat major al unui regiment de infanterie. Pe 23 septembrie, detașamentul său a fost printre primele care au traversat Niprul în zona satului Komarin și s-au consolidat pe porțiunea de mal cucerită. Timp de două zile, un mic grup de luptători a respins atacurile inamice, nepermițând să fie împinși în râu.
Nu mai puțin intensă a fost lupta pentru punctul fortificat de lângă satul Berezki. Detasamentul s-a trezit din nou izolat și a dus o luptă defensivă, respingând contraatacurile. Chiar și rănit, Pavloțki a continuat să conducă acțiunile luptătorilor săi până la sosirea forțelor principale.
Decorații și viața ulterioară
Pentru curajul și eroismul demonstrate în aceste lupte, la 16 octombrie 1943, Mihail Pavloțki a fost decorat cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice. De asemenea, a fost decorat cu Ordinul Steagului Roșu, cu Ordinele Războiului Patriotic de gradul I și II, precum și cu două Ordine ale Steaua Roșie.
După război, și-a continuat serviciul militar, dar de data aceasta în trupele de interne. A absolvit Școala Superioară a Ministerului Afacerilor Interne, a ajuns la gradul de locotenent-colonel și, la mijlocul anilor 1960, a ieșit la rezervă. Și-a petrecut ultimii ani de viață la Kiev, unde a decedat în 1999. A fost înmormântat la cimitirul militar Lukyanovsk.