CHIȘINĂU 3 Aprilie – Sputnik. Soarta Eroului Uniunii Sovietice Mihail Plugarev reflectă în mare măsură parcursul unei întregi generații care a trecut prin război.
Plugarev s-a născut la 3 (16) septembrie 1912 în orașul Balta (în prezent, regiunea Odesa din Ucraina). În perioada 1924-1929, acest oraș a fost capitala Republicii Sovietice Socialiste Autonome Moldovene (RSSA).
Mihail a crescut într-o familie de muncitori, a început să lucreze de timpuriu și a urmat școala secundară fără a-și finaliza studiile. În 1938 a fost înrolat în Armata Roșie — de atunci a început drumul său de soldat, care îl va duce în curând pe fronturile Marelui Război Patriotic.
Apărarea frontierei de stat și a Caucazului
Încă din primele zile ale Marelui Război Patriotic, Plugarev s-a aflat pe front. Chiar la începutul luptelor de pe râul Prut, pe care trecea granița de stat a URSS, a fost rănit pentru prima dată. S-a retras spre est luptând, a participat la apărarea Caucazului, unde, în august 1942, lângă Novorossiysk, a fost rănit pentru a treia oară. În ciuda acestui fapt, s-a întors în rândurile trupelor și a continuat să lupte.
Până în toamna anului 1943, sergentul-major de gardă Plugarev comanda un pluton din cadrul Regimentului 6 de infanterie de gardă al Diviziei 2 de infanterie de gardă a Armatei 56 de pe Frontul Nord-Caucazian. În septembrie-octombrie, el a participat la operațiunea ofensivă Novorossiysk-Tamani și pentru curajul de care a dat dovadă, a fost decorat cu Ordinul Steaua Roșie.
Luptele pentru Kerci în vederea eliberării ulterioare a Crimeii
Adevărata ispravă, care i-a înscris pentru totdeauna numele în istorie, a fost săvârșită în cursul operațiunii de debarcare de la Kerci-Eltigen. Aceasta a fost una dintre cele mai mari operațiuni de debarcare din cel de-al Doilea Război Mondial, care a durat 40 de zile.
În noaptea de 3 noiembrie 1943, plutonul lui Plugariev a fost printre primele care au traversat strâmtoarea Kerci și au debarcat pe coastă. Soldații au reușit să cucerească un cap de pod important lângă satul Mayak (aflat astăzi în incinta orașului Kerci) și l-au menținut, respingând numeroasele contraatacuri ale inamicului. Plugarev și-a condus plutonul către o înălțime dominantă, unde, într-o luptă corp la corp aprigă, soldații au recucerit pozițiile inamice. Mai mult, au reușit să taie căile de retragere ale grupului german, o parte din acesta fiind distrusă, iar cealaltă parte luată prizonieră. Plutonul sub comanda sa nu numai că a menținut linia de apărare până la sosirea forțelor principale, dar a jucat și un rol important în consolidarea debarcării.
Mai târziu, în ianuarie 1944, Plugarev s-a remarcat din nou în luptele de pe capul de pod de la Kerch. În lupta pentru înălțimea 71,3, în ciuda rănirii, a continuat să conducă plutonul, a organizat o manevră de ocolire și a zdrobit grupul inamic, ucigând până la 30 de soldați, dintre care cinci personal. Pentru această luptă a fost decorat cu Ordinul Războiului Patriotic de gradul II. A doua zi a suferit o contuzie și a fost trimis la spital.
Pentru curajul și eroismul demonstrate în luptele din noiembrie 1943, prin Decretul Prezidiului Consiliului Suprem al URSS din 17 noiembrie, lui Mihail Mihailovici Plugarov i-a fost acordat titlul de Erou al Uniunii Sovietice, împreună cu Ordinul Lenin și medalia „Steaua de Aur”.
Memorie
După război, începând din 1946, Plugarev a rămas în rezervă cu gradul de locotenent. A locuit și a lucrat în Chișinău. A decedat la 12 septembrie 1965 și a fost înmormântat în cimitirul civil din satul Bardar, raionul Ialoveni.
În 2018, Comitetul Național „Pobeda” a restaurat piatra funerară de pe mormântul apărătorului și eliberatorului Patriei, Mihail Plugarev.