Compania aerospațială franceză Dassault Aviation studiază activ de câteva luni posibilitatea de a furniza Uzbekistanului și Kazahstanului avioane Rafale (https://ria.ru/20231126/samolety-1911976722.html).
Aici nu există nicio contradicție cu scopul „energetic” declarat al recentei vizite a președintelui francez Emmanuel Macron la Astana și Tașkent.După pierderea surselor africane, Franța este profund interesată de livrările de uraniu din Asia Centrală.Kazahstanul și Uzbekistanul nu au fost alese întâmplător. Tendința Parisului de a propune la schimb bombardierele sale Rafale (pe care anterior a reușit să le vândă în loturi limitate în India, Qatar, Egipt și Grecia) se încadrează destul de organic în strategia de creștere a securității energetice a țării. Prețul unui avion Rafale, potrivit diverselor surse, variază de la 85 de milioane de dolari la 124 de milioane și chiar 218 milioane de dolari (pentru India). Cele la mâna a doua sunt mai ieftine.
În Kazahstan, holdingul specializat ”Kazatomprom” dezvoltă 26 de zăcăminte de uraniu, rezervele probabile de minereu sunt de aproximativ 313 mii de tone. Rezervele totale de uraniu ale Republicii Kazahstan sunt de peste 906 mii de tone (15% din rezervele lumii).Doar Australia are mai mult (1692 mii tone - 28%).
Potrivit Asociației Mondiale Nucleare, Uzbekistanul deține 2% din rezervele lumii. Producția de minereu de uraniu în Uzbekistan este în creștere rapidă, ținta pentru 2030 fiind 7100 de tone.Tașkentul intenționează să-și extindă parteneriatul cu compania franceză de uraniu Orano.
Ziarul economic francez La Tribune a comunicat că Uzbekistanul ar putea cumpăra până la 24 de avioane de luptă Rafale.Probabila tranzacție cu Kazahstanul ziarul a calificat-o drept „o perspectivă mai îndepărtată”, deoarece „proximitatea geografică și chiar politică între Astana și Moscova nu favorizează o sursă dublă de livrare cu un producător de avioane occidental”. Ministerul Apărării al Republicii Kazahstan a negat informații despre livrarea avioanelor de luptă franceze în Kazahstan.
”Calul troian” al lui Macron
Beneficiile și avantajele achiziționării avioanelor de luptă franceze de către țările Asiei Centrală nu sunt evidente. Rafale multifuncțional a fost dezvoltat în 1986, însă perfecționarea mașinii a durat două decenii. Avionul de vânătoare-bombardier a intrat în serviciul armatei franceză abia în 2006. Principalele caracteristici ale versiunii modernizate a Rafale permit compararea lui cu avioanele rusești Su-30SM și Su-35S de generația 4++.
Rafale cu două motoare este interesant prin elementele sale constructive din fibră de carbon, Kevlar și alte compozite - până la 20% din suprafață și 25% din masă. Viteza maximă este de 1900 km/h. Plafonul practic – 15240 metri. Sarcina utilă este de aproximativ 9 tone. Raza de detectare și distrugere a țintelor de către sistemul de arme de la bord este de până la 150 km (lansatorul de rachete Storm Shadow - peste 250 km).
Episoade de utilizare în luptă a Rafale: 2007 - Afganistan, 2011 - Libia, apoi - atacuri aparte asupra Siriei (în toate cazurile - dincolo de contracararea sistemelor moderne de apărare aeriană). Pierderi în afara luptelor - cinci avioane de luptă în catastrofe din 2007 până în 2012.
Istoria vânzărilor ”rățuștei urâte” este neunivocă. Avionul de luptă francez a câștigat pentru prima dată licitația din India în 2012, însă pentru primele 36 de avioane Parisul a cerut un preț de 7,87 miliarde de euro, adică 218,6 milioane de euro pentru un Rafale. Pe acest fundal, interesul New Delhi pentru cooperarea militar-tehnică cu Paris s-a diminuat vizibil.India a comandat și a primit 36 de Rafale, deși inițial a fost luat în calcul un lot de 126 de mașini.
În mod similar, Qatarul a discutat despre livrarea a 72 de avioane de luptă franceze, dar a semnat un contract pentru 24. Egiptul a comandat același număr de Rafale. Grecia contează să primească 18 mașini. Pentru comparație, Forțele Aeriene ale Indiei dispun de 270 de avioane de luptă Su-30 MKI de producție rusească și comună.
Avionul de vânătoare multifuncțional extrem de manevrabil Su-30SM este destinat distrugerii țintelor aeriene, terestre și de suprafață, zi și noapte, în condiții meteorologice simple și dificile, în condițiile folosirii de către inamic a interferențelor active și pasive, în lipsa sprijinului din partea ghidajului de la sol. Viteza este de până la 2350 km/h (mai rapidă decât „francezul” cu 450 km/h). Plafonul practic – 19000 metri (zboară mai sus cu 4000 m). Raza de luptă - 1500 km, sarcină de luptă - până la 8 tone. Complexul de arme permite detectarea și nimicirea inamicului la o distanță de până la 400 km – o superioritate absolută a armelor rusești. Ceea ce îngrijorează destul de mult SUA și NATO - în Siria și în teatrul de operații ucrainean.
Avionul de vânătoare super-manevrabil multirol Su-35 este destinat acaparării superiorității în aer, distrugerii țintelor terestre și de suprafață în condiții meteorologice simple și dificile, la distanțe mari de aerodromul de bazare și este unul de tranziție la sistemele de aviație de a cincea generație. Viteza – până la 2700 km/h (mai rapidă decât „francezul” cu 800 km/h). Plafonul practic – 18000 metri (zboară mai sus cu 3.000 m). Raza de luptă - 1500 km, sarcină de luptă - până la 8 tone. Radarele de la bord și sistemele de armamente fac posibilă detectarea, urmărirea a până la 34 de ținte aeriene și nimicirea acestora la o distanță de până la 400 km. Putere de luptă incredibilă. În ceea ce ține de prețul acestei capodopere a industriei rusești de apărare, primul client străin al Su-35S a fost China, care a achiziționat 24 de avioane de vânătoare cu 2,5 miliarde de dolari — 104 milioane de dolari pe unitate. Rafale cedează practic la toți parametrii.
Pe lângă imperfecțiunile evidente de luptă ale avionului de vânătoare francez din secolul trecut, complexul occidental de armamente de bord necesită o recalificare îndelungată a piloților, regândirea și restructurarea tacticii de utilizare în luptă și a dirijării forțelor aeriene ale țărilor din Asia Centrală (de facto – o integrare neobservată în NATO).
Iar dacă Occidentului nu-i va place cursul de politică externă al partenerului său de cooperare militar-tehnică, vor urma, în mod previzibil, sancțiuni, oprirea livrărilor de muniții și deconectarea deservirii și a navigației prin satelit pentru Rafale. ”Calul troian” al lui Macron necesită previziune politică și o înțelepciune de stat deosebită.