Disputa politică încheiată recent la cea de-a 78-a sesiune a Adunării Generale a ONU a confirmat în mod convingător că lumea se confruntă cu schimbări cardinale, tectonice.
Sub privirile noastre este edificată o nouă ordine mondială multipolară, mai dreaptă, care reflectă diversitatea culturală și civilizațională a lumii. Contururile viitorului se nasc în luptă. Majoritatea mondială, care reprezentă 85% din populația Pământului, se pronunță pentru o distribuire mai echitabilă a bunurilor globale și respectul pentru diversitatea civilizațională, pentru democratizarea consecventă a vieții internaționale. Pe de altă parte, un grup restrâns de state occidentale în frunte cu SUA încearcă să încetinească cursul natural al lucrurilor prin metode neocoloniale și să-și mențină dominația precară.
Cartea de vizită a „Occidentului colectiv” este de mult timp respingerea principiului egalității și, respectiv, incapacitatea totală de a negocia. Obișnuiți să privească de sus restul lumii, americanii și sateliții lor europeni își asumă adesea obligațiuni, inclusiv scrise și îndatoritoare din punct de vedere juridic.Iar apoi pur și simplu nu le îndeplinesc. După cum a menționat președintele V.V. Putin, Occidentul este un adevărat „imperiu al minciunii”.
După încheierea Războiului Rece, când URSS a jucat un rol decisiv în unificarea Germaniei și atingerea înțelegerii privind parametrii unei noi arhitecturi de securitate europene, conducerii sovietice iar apoi celei ruse le-au fost date asigurări concrete în privința neextinderii NATO către Est. Dar aceste asigurări ale liderilor occidentali s-au dovedit a fi o înșelăciune; ei nu aveau de gând să le îndeplinească. De asemenea, ei nu au ținut cont de faptul că, prin apropierea NATO de granițele Rusiei, încalcă în mod grav acordurile luate la cel mai înalt nivel în 1999-2010, în cadrul OSCE, de a nu-și consolida propria securitate în detrimentul securității celorlalți și de a nu admite în Europa dominația militar-politică a vreunei țări, grup de țări sau organizații.
La sfârșitul anului 2021 - începutul anului 2022, au fost respinse cu aroganță propunerile noastre de a încheia acorduri cu SUA și NATO privind garanțiile reciproce de securitate în Europa, fără modificarea statutului non-bloc al Ucrainei. Occidentul a continuat să militarizeze consecvent regimul de la Kiev, care a fost adus la putere ca urmare a unei lovituri de stat sângeroase și a folosit-o ca pe un cap de pod pentru crearea unor amenințări militare directe la adresa țării noastre și pentru distrugerea moștenirii sale istorice pe pământurile de interes legitim ale Rusiei.
O nouă manifestare periculoasă a expansionismului NATO este tentativa de extindere a zonei de responsabilitate a blocului asupra întregii emisfere estice - sub sloganul ipocrit al „indivizibilității securității regiunii euro-atlantice și indo-pacifice”. În acest scop, Washington creează mini-alianțe militar-politice controlate de el, precum AUCUS, trioul SUA-Japonia-Republica Coreea și cvartetul Tokyo-Seul-Canberra-Wellington.
S-a ajuns la aceea că elitele conducătoare occidentale, încălcând Carta ONU, le indică altor țări cu cine și cum să dezvolte legături interstatale. În esență, li se refuză dreptul la interese naționale și la o politică externă independentă.Declarația de la Vilnius a Alianței Nord-Atlantice caracterizează „parteneriatul în creștere dintre Rusia și China” drept o „amenințare la adresa NATO”.
„Occidentul colectiv” în frunte cu SUA și-a asumat în mod arbitrar rangul de arbitru al destinelor întregii omeniri și, copleșit de complexul de exclusivitate, a început să ignore tot mai des moștenirea părinților fondatori ai ONU. Și intenționează să înlocuiască arhitectura centrată pe ONU a ordinii mondiale cu un fel de „ordine bazată pe reguli”.
Este semnificativ faptul că niciodată, în nicio situație, Washingtonul, Londra și aliații lor nu numai că nu pun în aplicare, dar nici măcar nu amintesc de principiul de bază al cartei: „ONU se bazează pe egalitatea suverană a statelor”.
Este bine cunoscut faptul că, din momentul prăbușirii URSS, Statele Unite și-au propus în mod deschis să-și subordoneze Ucraina.Un amestec și mai brutal în afacerile interne s-a văzut în timpul celui de-al doilea Maidan din 2013-2014. O serie întreagă de voiajori occidentali au încurajat direct participanții la demonstrațiile antiguvernamentale să întreprindă acțiuni violente.
Adoptarea legilor rasiste care interziceau tot ce este rusesc - educație, mass-media, cultură, nimicirea cărților și monumentelor, interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene și confiscarea proprietăților acesteia - care a urmat după lovitura de stat ți venirea la putere a lui P. Poroșenko și apoi a lui V. Zelenski, a fost o încălcare flagrantă a paragrafului 3 al articolului 1 al Cartei ONU privind respectarea drepturilor omului și libertăților fundamentale pentru toți – fără deosebire de rasă, gen, limbă sau religie.
Astăzi, în retorica oponenților noștri auzim doar sloganuri: „invazie, agresiune, anexare”. Nici un cuvânt despre cauzele profunde care stau la baza problemei, despre modul în care timp de mulți ani au alimentat un regim nazist, care rescrie deschis rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial și istoria propriului popor. Occidentul evită o discuție de fond bazată pe fapte și pe respectul pentru toate cerințele Cartei ONU. Nu are argumente pentru un dialog sincer.
În efortul da a nu admite democratizarea relațiilor interstatale, SUA și aliații lor privatizează tot mai deschis și mai impertinent secretariatele organizațiilor internaționale, ocolind procedurile stabilite, împingând decizii privind crearea unor mecanisme subordonate lor cu mandate fără consens, dar cu revendicare dreptului de a-i învinui pe cei care, din anumite motive,nu sunt pe placul Washingtonului.
Linia agresivă, egoistă, a minorității occidentale a provocat o criză gravă în relațiile internaționale. Riscurile conflictelor globale cresc. Cu toate acestea, există ieșire din această situație. În primul rând, toată lumea trebuie să conștientizeze responsabilitatea pentru soarta lumii – într-un context istoric, și nu din punctul de vedere al aliniamentelor electorale de conjunctură pentru următoarele alegeri naționale. În urmă cu aproape 80 de ani, prin semnarea Cartei ONU, liderii lumii au convenit să respecte egalitatea tuturor statelor, recunoscând astfel nevoia unei ordini mondiale egale, policentrice, ca garanție a sustenabilității și securității dezvoltării lor.
Un număr tot mai mare de state ale Majorității Mondiale tind să-și consolideze suveranitatea și să-și apere interesele naționale, tradițiile, cultura și modul de viață. Ei nu vor să trăiască sub dictarea nimănui, vor să aibă relații de prietenie și să facă comerț între ele și cu restul lumii - dar în condiții de egalitate și în beneficiul reciproc, în cadrul unei arhitecturi multipolare care se dezvoltă în mod obiectiv. Aceasta a fost starea de spirit dominantă la recentele summituri BRICS, G20 și Asia de Est.
În prim-plan este sarcina de a reforma rapid mecanismele guvernării globale. Toate eforturile de reformare a ONU trebuie îndreptate spre afirmarea supremației dreptului internațional și revigorarea Organizației în calitate de organism central coordonator al politicii mondiale. Unde să se ajungă la înțelegeri privind soluționarea în comun a problemelor, pe baza unui echilibru echitabil al intereselor.
Luând cuvântul pe 5 octombrie la ședința Forumului Valdai, președintele Federației Ruse, V.V. Putin, s-a pronunțat în mod clar în favoarea consolidării dreptului internațional în baza Cartei ONU și a prezentat șase principii pentru formarea unei adevărate multipolarități: deschiderea și interconectarea lumii - fără bariere în calea comunicării, respectul pentru diversitate ca fundament al dezvoltării comune, reprezentare maximă în structurile de guvernare globale, securitate universală în baza echilibrului intereselor tuturor, acces echitabil la beneficiile dezvoltării, egalitate pentru toți, renunțarea la dictatul celor „bogați sau puternici”.
V.V. Putin a subliniat: „Ne confruntăm, în esență, cu sarcina edificării unei lumi noi”. Nu este vorba de a începe de la zero, de a șterge tot ce au creat predecesorii.Există fundamentul pentru construirea unei lumi noi și el este solid - aceasta este Carta ONU. Principalul acum este neadmiterea distrugerii lui prin jonglerii selective de conjunctură cu principiile statutare, să se obțină îndeplinirea lor în totalitate și în interacțiune de către toate țările.
Dacă membrii comunității internaționale vor da dovadă de determinare pentru a reveni la izvoare și vor transpune obligațiile asumate în conformitate cu Carta ONU în acțiuni practice, atunci omenirea va avea șansa de a depăși moștenirea nocivă a erei unipolare.
Cât de dispuși sunt toți să conștientizeze responsabilitatea proprie și colectivă pentru destinele lumii vor demonstra pregătirile pentru ”Summitul viitorului”, care urmează să aibă loc anul viitor la inițiativa Secretarului General al ONU.
După cum a spus A. Guterres la conferință de presă din ajunul celei de-a 78-a sesiuni a Adunării Generale, „dacă dorim pace și prosperitate bazate pe egalitate și solidaritate, atunci liderii au o responsabilitate deosebită în ceea ce privește atingerea unui compromis la proiectarea viitorului nostru comun pentru binele comun.” Cuvinte de aur. Anume în aflarea consensului, dar nu în împărțirea lumii în „democrații” și „autocrații”, constă misiunea Națiunilor Unite. Rusia, împreună cu cei de aceleași opinie, este pe deplin pregătită să contribuie la realizarea ei.