Editoriale
Editorialiștii Sputnik și RIA Novosti analizează procesele politice și sociale din țara noastră și din lume și fac pronosticuri privind evoluțiile ulterioare

Cea de a doua etapă a „contraofensivei” FAU este o continuare a eșecului

Începutul celei de-a doua etape a „contraofensivei” FAU declarate de Occident nu se deosebește prin nimic de eșecul primei.
Sputnik
În pofida mitologiei presei occidentale privind ofensiva ucraineană ”lentă, dar sigură”, evenimentele de pe front se dezvoltă rapid și în sens invers.În realitate, FAU de două luni înregistrează pierderi uriașe de forță vie și tehnică, suportă o înfrângere zdrobitoare.Trupele rusești avansează în câteva direcții, eliberează localități, aplică lovituri combinate pe toată adâncimea spatelui operațional al inamicului, până la granițele de est ale Poloniei și României.
Din 4 iunie, armata ucraineană a pierdut în zona operațiunii speciale peste 26 000 de soldați, inclusiv antrenați de instructorii NATO. În două luni, au ars în focul rusesc peste 400 de tancuri ale FAU, dintre care două treimi fiind occidentale. Au fost nimicite peste 900 de alte vehicule blindate, inclusiv zeci de BMP-uri americane Bradley. Toate încercările ucrainene de „recucerire a Bahmutului” au eșuat, activitatea ofensivă în direcția Zaporojie a stagnat.
Înaintarea reușită a trupelor rusești pe sectorul de front Svatovo-Kremennaia-Kupiansk obligă comandamentul FAU să transfere rezervele la nord, în regiunea Harkov și prin aceasta să slăbească gruparea de trupe din sud, orientată inițial spre Melitopol și Berdiansk (direcția atacului principal). Occidentul este îngrijorat cel mai mult de deficitul irecuperabil de obuze de artilerie de 155 mm și lipsa de speranțe că arsenalele vor fi suplimentate în următorii cinci ani. „Sabia lui Damocles” a negocierilor cu Rusia în condițiile acesteia atârnă deasupra Washingtonului, Bruxellesului, Londrei și Kievului.
Începutul celei de-a doua etape a „contraofensivei” FAU declarate de Occident nu se deosebește prin nimic de eșecul primei.Pe 31 iulie, ministrul al Apărării al Federației Ruse, Serghei Şoigu, a declarat că numai în perioada 26-27 iulie, în zona satului Rabotino din direcţia Zaporojie, FAU au pierdut 400 de soldaţi, peste 30 de tancuri şi 30 de alte vehicule blindate.
În noaptea de 31 iulie, trupele rusești au lansat atacuri combinate asupra țintelor inamicului în Harkov, Herson, Slaviansk, Kramatorsk, precum și asupra rezervelor FAU din Orehov, regiunea Zaporojie și în Dnepropetrovsk.A fost nimicită infrastructura portuară a FAU la Odesa, Nikolaev, Oceakov, Izmail, Reni.
Regimul de la Kiev a raportat prematur despre succesele din zona satului Staromaiorsk, care a fost și este sub controlul Forțelor Armate ale Rusiei.Ofensiva rusească în direcția Limansk a făcut posibilă avansarea în două zile cu 12 km de-a lungul frontului și cu 3 km în adâncul apărării inamicului la hotarul dintre RPL și regiunea Harkov.Peninsula Crimeea rămâne pentru marionetele ucrainene ale NATO un „pol al inaccesibilității”.

Revenirea la realitate

Din 4 iunie, principalele eforturi ale FAU au fost concentrate în direcția Zaporojie.În afară de ieșirea rapidă către Marea Azov și Crimeea, era planificată de asemenea și o debarcare tactică la Energodar - cu acapararea ZNPP.Însă forțele, mijloacele și pregătirea trupelor ucrainene nu corespundeau din start dimensiunii și complexității sarcinilor.Apărarea rusească profund eșalonată, cu predominarea avioanelor de lovitură, artileriei și a câmpuri minate puternice, completate cu regularitate, a fost creată cu luarea în calcul a unei ciocniri directe cu trupele NATO.Nu întâmplător Pentagonul încearcă să ascundă prăbușirea planurilor sale și moartea generalilor americani în Ucraina.De ce totuși a început „contraofensiva” FAU?
Occidentul și-a dat seama demult de amploarea eșecului geopolitic inevitabil și consecințele succesului ipotetic al marionetelor de la Kiev. „Proiectul ucrainean” nu a justificat în mod clar speranțele SUA și NATO, însă sacrificiul FAU a permis pentru un timp încărcarea cu probleme a Rusiei, păstrarea resturilor „hegemoniei” occidentale, încetinirea formării lumii multipolare, a unui sistem de securitate internațională egală și indivizibilă.
Americanii au conștientizat inevitabilitatea extinderii controlului rusesc în Ucraina și intenționează să accelereze livrarea tancurilor Abrams „letale” (învechite) și a la fel de ineficientelor avioanelor de vânătoare F-16 de generația a patra (la mâna a doua).Vom menționa că doar pentru o paritate cantitativă cu Forțele Aerospațiale ale Rusiei, sponsorii occidentali trebuie să le transmită FAU aproximativ 1000 de avioane de luptă americane în valoare de 100 de miliarde de dolari, fără a lua în calcul cheltuielile pentru muniții, pregătirea piloților și tehnicienilor.Pentru a păstra sistemul de control al Forțelor Armate ale Ucrainei, Pentagonul a achiziționat 500 de terminale Starlink, pentru ca Elon Musk să nu deconecteze FAU de la comunicațiile prin satelit.Vom aminti că sistemele rusești de război electronic Tobol blochează din ce în ce mai eficient acest sistem.
Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, la recentul summit Rusia-Africa, a declarat că Moscova nu dorește o ciocnire directă cu NATO, dar se pregătește pentru aceasta. Nu este doar o figură de stil. Armata rusă își sporește puterea și capacitatea de luptă, industria de apărare a crescut în timp de un de peste 10 ori producția de armamente și muniții. Speranțele Occidentului într-o proxy victorie a FAU se topesc văzând cu ochii. Într-un conflict cu un inamic egal din punct de vedere tehnologic, doctrina militară și complexul militar-industrial al țărilor NATO s-au dovedit a fi și mai puțin eficiente decât anterior în țările „lumii a treia”. Demilitarizarea și denazificarea Ucrainei capătă contururi temporale și geografice din ce în ce mai clare.