De Serghei Savciuk.
Ceea ce au tot scris mai bine de un an autorii adecvați, iar rusofobii de tot felul au luat în derâdere, s-a întâmplat în cele din urmă. Publicația americană Bloomberg a lansat o dublă care confirmă corectitudinea calculelor pe care le respingea cu înverșunare establishmentul politic european. Publicația citează fragmente din discursul vicecancelarului Germaniei și, prin cumul, ministru al Economiei.
Luând cuvântul la un forum economic în comunitatea germană din Bad Saarow, Robert Habeck spune, fără jenă și fără să aleagă cuvintele, că industria germană în toată diversitatea sa, deja în preajma acestei ierni, se poate scufunda într-o criză istorică gravă, sau chiar să înceteze să mai existe. Dacă cineva nu crede în interpretarea noastră, este liber să urmeze linkul și să vadă totul cu ochii lui.
Orice gospodar vrednic, chiar și fără a cunoaște zicala populară, își pregătește sania vitală vara - iar germanii au fost întotdeauna faimoși pentru temeinicia lor în afaceri.
Robert Habek, care deține maxima plenitudine a informațiilor economice ale statului, afirmă că prăbușirea va fi cauzată de gazul natural rusesc – anume acela la care Uniunea Europeană a renunțat demonstrativ și cu multă pompă, nutrind speranța prăbușirii economiei rusești. Echipa lui Olaf Scholz, în persoana vicecancelarului, trezindu-se brusc într-o mahmureală financiară și energetică gravă, trage un semnal de alarmă și elaborează narațiuni rusești: înlocuirea importurilor din est nu a fost posibilă, iar volumele propriilor depozite nu sunt suficiente. În plus, nimeni nu știe cât vor costa sursele energetice la sfârșitul lunii septembrie, care este considerat în mod tradițional în Europa drept o linie de prag de la care începe sezonul de încălzire.
Al doilea factor negativ este renumita unitate europeană, care a fost băgată insistent în capul tuturor naivilor și credulilor. Există norme aprobate pentru furnizarea de gaze naturale către fiecare țară din UE în bază de proporționalitate, în funcție de dimensiunile economiilor și consumul total. Iată deci, Habek spune direct că, ținând cont de deficitul energetic intern deja existent, Berlinul este obligat să asigure exporturile de gaze către alte țări din est (a se citi: în Polonia). Cu alte cuvinte, să fie condamnată, poate, propria industrie la moarte, dar să fie salvată economia muribundă a Poloniei. Care, de altfel, pe toată durata existenței sale în cadrul UE a primit cele mai mari subvenții financiare.
În timp ce publicul din sală digera ceea cele auzite, Robert Habek a dat o a treia lovitură, deja de knockout.
Potrivit estimărilor tuturor experților din domeniu, Rusia este gata în principiu să prelungească și să extindă contractele existente de export al gazelor, dar după aruncarea în aer a trei fire ale ”Nord Streams”, posibilitățile fizice de pompare au scăzut de câteva ori, dar și Moscova, înțelegând actuala situație fără ieșire a Bruxellesului, va încheia noul contract în condiții complet diferite. În același timp, chiar și probabilitatea teoretică a unui astfel de rezultat anulează participarea la schemă a Ucrainei. Acesta din urmă, după cum recunosc analiștii occidentali, nu va accepta nici un fel de negocieri cu Rusia.
Situația nu a putut fi schimbată nici de gazul lichefiat din SUA, intens promovat pe piață.
Ministrul german menționează că construcția singurului terminal de regazificare din nordul țării, pe care guvernul a pornit-o anul trecut, de facto stagnează. Incredibil, dar în acest caz Rusia nu este vinovată cu nimic. S-au opus localnicii și organizațiile de mediu, care sunt siguri că lansarea unui astfel de obiectiv va aduce daune ecologiei zonei de coastă. Este o ironie a sorții, deoarece acest lucru coincide în mod ideal cu postulatele agendei ecologice pe care Berlinul însuși o promova atât de activ, iar acum a dat cu capul în zidul edificat cu atâta grijă.
Al doilea articol subliniază și mai mult gravitatea a ceea ce se întâmplă, deoarece în ea industriașii germani, în special reprezentanții concernului RWE AG, estimează dacă este posibil să fie salvat sectorul real al Germaniei, în cazul în care vor fi folosite depozitele subterane de stocare a gazelor din vestul Ucrainei. În prezent, propriile UGS ale Lumii Vechi sunt umplute în proporție de 70 la sută, în timp ce rezervoarele subterane din regiunea Lvov - doar la o treime. Dacă sunt umplute capacitățile rămase și apoi pompate în Slovacia, Polonia, Austria și Germania, aceasta ar putea acoperi cel puțin 10-15 la sută din consum.
În același timp, la cunoștința publicului au fost aduse statistici uluitoare.
În ultimul un an și jumătate, Uniunea Europeană a cheltuit 646 de miliarde de euro pentru a evita panica pe piețe și pentru a le compensa consumatorilor-ancoră achizițiile de surse energetice la prețuri record. Anume la această sumă evaluează intervențiile agenția analitică Bruegel. Pur și simplu pentru comparație: experții occidentali definesc întregul buget militar al țării noastre la 65-70 de miliarde de dolari, adică de aproximativ de zece ori mai puțin decât a aruncat deja UE doar pentru a-și menține economia pe linia de plutire.
Schema ucraineană are avantajele sale incontestabile. Depozitele sunt situate la mare depărtare de linia acțiunilor de luptă și sunt conectate istoric cu țările din apropiere printr-o rețea densă de țevi, de aceea livrările de aici ar putea sprijini cu adevărat casa europeană care se clatină. Problema, care nu este menționată niciodată în articolul inițial, este simplă și neînsemnată. Umplerea UGS ucrainene poate fi făcută numai cu gaz rusesc, al cărui flux, prin eforturile tuturor participanților la ultima confruntare istorică, devine din ce în ce mai slab.
În acest sens, există părere că Olaf Scholz și tovarășii săi ar trebuie să învețe către iarnă câteva rugăciuni de plecare. Ar putea prinde bine.