Publicația americană Politico a dezvăluit cu ce urmează să se confrunte Kievul și Washingtonul peste câteva luni. Termenele, evident,, sunt sub semnul întrebării - totul depinde de ofensiva ucraineană, primele zvonuri despre care s-au făcut auzite încă la începutul iernii, iar acum încep să vorbească despre faptul că FAU vor aștepta să vină vara.
Acum însă zvonurilor li s-au adăugat și așa-numitele scurgeri de informații de la Pentagon - cât adevăr este în ele și câtă ficțiune, probabil, nu știu nici militarii americani înșiși, dar pentru compatrioții lor din mass-media aceasta nu constituie o problemă. De altfel, scenariul prezentat de publicație este confirmat și de politologi.
După ofensiva care, după cum se așteaptă autorii articolului, nu doar că nu-și va atinge obiectivele declarate privind „restabilirea granițelor din 1991”, dar cu greu va putea să repete și septembrie trecut, Ucraina și, principalul, Statele Unite. se vor confrunta cu o alegere dificilă: ce să facă în continuare?
Pentru Kiev – sau mai exact, pentru Zelenski și anturajul său – există puține alternative. Ei au o singură funcție - să schimbe viețile ucrainenilor pe dolarii contribuabililor americani, care ard foarte repede în creuzetul complexului militar-industrial american. Câte ceva de la masa stăpânului le pică și servitorilor, dar Washingtonul însuși recunoaște deja că este vorba doar de o cincime din toate cheltuielile.
Însă Casa Albă nu-și mănâncă degeaba pâinea sa de hegemon. Ei știu să găsească figurile potrivite pentru astfel de scopuri. De aceea se despart de ele fără nicio mustrare de conștiință. Același Politico aduce drept exemplu Afganistanul. „Reprezentanții SUA au avertizat Ucraina despre pericolele unor ambiții exagerate”, relatează autorii articolului și fac referire la exemplul lui Ashraf Ghani, care după plecarea americanilor a fost nevoit să fugă din țară. Sugestia că aceeași soartă îi este pregătită și lui Zelenski este percepută destul de ușor, și chiar pare inutilă.
Totodată, publicația menționează că autoritățile ucrainene însele nu se pot determina în privința scopurilor. Șeful adjunct al oficiului lui Zelenski spune că Kievul va fi gata să se așeze la masa negocierilor atunci când FAU vor reuși să ajungă la granițele Crimeii, iar reprezentantul permanent al președintelui Ucrainei în peninsulă, Tamila Tașeva, susține că reglementarea diplomatică ar putea să înceapă doar atunci când trupele rusești vor părăsi regiunea. Dar pe fundalul lui Zelenski însuși, care a declarat că negocierile cu Rusia sunt imposibile atâta timp cât Putin rămâne la putere, chiar și „reprezentantul permanent”, care nu a mai fost în Crimeea din 2014, pare mai convingătoare.
Ucraina, evident, nu este principalul oaspetele la acest chef sângeros - mai degrabă este un fel de mâncare. Dar iată cei care, alături de Washington, finanțează petrecerea în euro, încep să dea semne de oboseală. Și de această parte a Atlanticului mulți vor percepe eșecul FAU ca pe un motiv de a aduce Kievul la masa negocierilor.
Dar și Statele Unite înseși încep să înțeleagă că așteptarea se cam lungește și dacă ofensiva nu va justifica speranțele exagerate, atunci și susținătorii războiului până la ultimul ucrainean, și susținătorii păcii fără anexări, contribuții vor da vina pe Joe Biden. Primii - pentru că nu a satisfăcut toate solicitările Kievului, ceilalți - pentru faptul că Ucraina este prea costisitoare pentru buget.
În general, articolul însuși pregătește cititorii dacă nu pentru negocieri, atunci pentru înghețarea conflictului. Dar este oare un astfel de scenariu avantajos pentru Rusia? Posibilitățile unei reglementări diplomatice cu menținerea status quo-ului par a fi epuizate. Ministrul de Externe al Rusiei a amintit, vorbind ieri la ședință a Consiliului de Securitate al ONU, ce motive au determinat începerea operațiunii speciale: eliminarea amenințării din partea NATO și protejarea oamenilor care nu au acceptat lovitura de stat de pe Maidan.
Însă cei nouă ani care au trecut au demonstrat că încercările de a atinge aceste obiective pe cale pașnică nu s-au soldat cu succes. Două pachete ale acordurilor de la Minsk, acordurile de la Istanbul - toate acestea au fost folosite de către Kiev și sponsorii săi drept o posibilitate de a-și consolida propriile forțe.
Acum însă se trezește din somn complexul militar-industrial NATO care, după încheierea Războiului Rece, și-a temperat considerabil apetiturile. Pentru a crește capacitățile anterioare, va fi nevoie de așteptat câțiva ani. Însă „marele război din Europa”, așa cum a botezat Occidentul criza ucraineană, merită aceasta, este sigur Washingtonul.
De David Narmania