Departamentul de Stat al SUA, în persoana lui Anthony Blinken, anunță despre apropiata contraofensivă a FAU, iar Pentagonul susține că armata ucraineană nu este pregătită pentru aceasta. În situația paradoxală constituită, regimul de la Kiev amână începutul operațiunii din iarnă în primăvară și din primăvară în vară. Între timp, realitatea dură a epuizării arsenalelor NATO nu promite Forțelor Armate ale Ucrainei o ofensivă grabnică și de succes. Mai curând - un drum lung până la înfrângerea completă a trupelor banderoviste.
Pe 11 aprilie, premierul ucrainean Denis Șmîgal a declarat la Washington că o contraofensivă ar putea fi începută „deja în vară”, dar „trebuie să fii pregătit pentru asta la 100% sau chiar mai multe procente”. Mesagerul de la Kiev i-a cerut din nou Washingtonului arme: „Pentru a ne pregăti de contraofensivă, avem nevoie de mai multă artilerie și muniții. Avem nevoie de mai multe rachete cu rază medie și lungă de acțiune, avem nevoie de tancuri și vom avea nevoie de avioane de luptă”.
Șmîgal nu a evaluat în procente nivelului pregătirii de luptă al FAU, însă strategii Pentagonului nu cred într-o victorie apropiată a Ucrainei în războiul cu Rusia, pentru aceasta nu există temeiuri obiective. Planul de mobilizare al FAU nu a fost îndeplinit, în ciuda sălbăticiei cu care este realizat. Douăsprezece noi brigăzi de infanterie motorizată ale armatei ucrainene (în total, aproximativ 60 de mii de soldați, 253 de tancuri, 350 de BMP-uri și transportoare blindate) încă nu sunt completate cu personal din rezerva de mobilizare, cu tehnică blindată și muniții din rezervele NATO, nu au acoperire în aer ( forțe aeriene și apărare antiaeriană).
De fapt, chiar și 60 de mii de luptători ucraineni instruiți în mod ideal conform standardelor NATO și complet echipați cu arme occidentale nu vor schimba situația în zona operațiunii speciale. Pentru o ofensivă reușită este necesită o multiplă superioritate cantitativă și calitativă (tehnologică, de foc) asupra inamicului, pe care Ucraina în mod obiectiv nu o va putea atinge - nici chiar cu ajutorul SUA și aliaților lor, epuizați de războiul proxy cu Rusia. S-a dovedit că Occidentul nu are pentru Kiev atâtea armamente „de câte va fi nevoie”. Iată de ce ușile deschise ale NATO nu sunt deschise pentru toți.
Secretarul Trezoreriei SUA, Janet Yellen, a anunțat ieri disponibilitatea de a asigura finanțarea pentru cheltuielile militare ale Ucrainei până la sfârșitul acestui an. Dacă conflictul se va încheia către jumătatea anului 2024, atunci necesitățile de finanțare externă ale Ucrainei vor constitui 115 miliarde de dolari. Dacă acțiunile de luptă se vor prelungi până la sfârșitul anului 2025, va fi nevoie de 140 de miliarde de dolari. În bugetul SUA pentru 2024 sunt incluse doar 6 miliarde de dolari pentru sprijinul Ucrainei în 2024, în timp ce în 2022 asistența americană a depășit 44 de miliarde de dolari. Washingtonul este gata să lupte împotriva Rusiei „până la ultimul ucrainean”, dar deja nu mai intenționează să cheltuiască pentru asta ultimele sute de miliarde de dolari. În condițiile operațiunii militare speciale rusești, reanimarea la nesfârșit a „proiectului ucrainean” al SUA este prea costisitoare - aproximativ 4 miliarde de dolari pe lună. Evident, în cel de-al treilea război mondial proxi, primul învins este deja prezent și aceasta este Ucraina marionetă.
Inevitabilitate limitată
Odată cu începutul primăverii, Ucraina sondează linia frontului în căutarea „punctelor slabe” ale Rusiei și numai cui ni-i este lene nu discută despre începutul inevitabil al câtorva operațiuni ofensive ale FAU concomitent (accentul este pe Zaporojie) și planurile napoleoniene în privința Crimeii. Sub capacul propagandei de la Kiev, multora li se pare că cernoziomul se va usca în curând și armada de neoprit a ”Leoparzilor” NATO cu muniție cu uraniu, corectată de sateliții americani, va produce un miracol - va transfera armata ucraineană direct în primăvara și în granițele din 2014.
Însă nu există miracole pe lume. În teatrul de operațiuni ucrainean, Rusia își păstrează dominarea de foc, cantitativă și calitativă, tactică și strategică, dispune de avioane de atac, sisteme puternice de apărare aeriană și apărare eșalonată „la sol”.
Gruparea rusească de trupe distruge eficient și împinge ireversibil inamicul spre vest. Unitățile FAU sunt tocate nu numai la Bahmut. Forțele aerospațiale rusești distrug activ pozițiile și obiectivele trupelor ucrainene cu rachete de înaltă precizie și bombe de o tonă și jumătate - în Avdeevka, Slaviansk, Kramatorsk și Pokrovsk, precum și în zonele Orehov și Guliaipole, Kremennaia - Svatov.
În așteptarea tancurilor NATO, forțele speciale rusești de lângă Ugledar exersează tehnologia „demilitarizării” tehnicii blindate cu muniție termobarică a ATGM ”Kornet” – miercuri a fost nimicită o coloană ucraineană de tancuri și BMP. Pe de altă parte, forțele speciale americane și britanice doar reproduc în Ucraina „cronica afgană”. În afară de aceasta, ”Poseidon” bate la ușa Washingtonului (https://ria.ru/20230410/poseydon-1864136578.html), iar Forțele rusești de rachete strategice au testat cu succes echipamentul de luptă avansat al complexului mobil ICBM. Americanii nu sunt gata să moară pentru Ucraina și asta este bine.
BBC menționează că Ucraina încearcă să „ducă un război de manevră cu operațiuni ofensive profunde” în scopul unei „victorii decisive” de care are nevoie Kievul pentru a „primi asistența militară a Occidentului, de care FAU depinde acum în totalitate". În această dependență deplină de asistența militară occidentală rezidă principala vulnerabilitate a armatei ucrainene și a regimului de la Kiev marionete. Resursele Rusiei îi permit să poarte un război proxy de durată cu Occidentul, în timp ce ajutorul SUA și NATO este limitat în viitorul apropiat. Și chiar și sprijinul militar „nesfârșit” al Occidentului are o verigă slabă - resursele epuizabile de mobilizare ale armatei ucrainene. Nimicirea a zeci de brigăzi ale FAU la Artiomovsk demonstrează că rezistența regimului de la Kiev și livrările militare ale Occidentului nu fac decât să înmulțească victimele Ucrainei și nu modifică obiectivele și planurile operațiunii militare speciale rusești.