Încercuirea operațională a „fortificației Bahmut” a trupelor ucrainene mărturisește în mod convingător despre dominația tactică și strategică a forțelor rusești în zona operațiunii militare speciale, ineficiența sprijinului „donatorilor” (occidentali) pentru regimul de la Kiev și tradiționala condamnarea a marionetelor SUA și NATO.
Artiomovskul și câteva brigăzi ale FAU de pe teritoriul acestuia se află din 1 februarie în încercuire operațională . Toate drumurile către oraș dinspre nord, est și sud sunt blocate de trupele rusești, iar intrările vestice - de focul artileriei rusești. Transferul rezervelor și munițiilor către „fortificația Bahmut” devine extrem de costisitoare. Garnizoana de ocupație pierde în fiecare zi sute de soldați, iar eliberarea Artiomovskului în zilele apropiate este inevitabilă. Mulți militari ucraineni pleacă fără ordin spre vest sau se predau. În pofida fluxului imens de ajutor militar și financiar occidental pentru regimul de la Kiev, asistăm la degradarea ireversibilă a FAU în zona operațiunii speciale.
În contextul pierderilor uriașe de forță vie, regimul de la Kiev recurge la o mobilizare totală în teritoriile controlate.
Potrivit informațiilor din „cealaltă parte”, Statul Major ucrainean ar păstra cele mai pregătite unități și armamentul greu pentru contraofensiva de primăvară, acumulează rezerve în nordul Zaporojiei. În realitate, trupele rusești se mișcă înainte în direcția Zaporojie, în ultimele zile ale lui ianuarie au eliberat peste 160 de kilometri pătrați și în jur de șapte localități.
Ministrul de Externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, a confirmat joi intenția Moscovei de a împinge trupele ucrainene la o distanță sigură pentru teritoriul rusesc. Posibil, vor trebui „împinse” până la granița poloneză.
La briefingul secret din 1 februarie al Pentagonului, ținut pentru legislatorii americani, a răsunat o apreciere trează: „Ucraina nu-și va putea întoarce Crimeea” (printre cei patru vorbitori au fost adjunctul consilierului ministrului Apărării pentru Rusia, Ucraina și Eurasia Laura Cooper, șeful secției operative a Statului Major general-locotenentul Douglas Sims). Anterior, șeful Statului Major al Armatei SUA, Mark Milley, a vorbit de asemenea despre incapacitatea FAU de a „alunga” Forțele Armate ale Rusiei.
America este îngrijorată de pierderile irecuperabile, de criza resurselor pentru mobilizare și alte semne ale înfrângerii iminente a Ucrainei. Pentagonul, Departamentul de Stat și Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID) au avertizat Kievul despre necesitatea de a raporta despre modul de utilizare a ajutorului militar al SUA. Nu se știe ce este mai mult în această presiune asupra protejaților lor - naivitate sau cinism.
Problema agresiunii colective
Primul lot de 140 de tancuri NATO adunate de pe la toți pentru regimul de la Kiev nu va schimba situația în teatrul de operațiuni ucrainean. Trupele ruse nimicesc în medie peste 640 de unități de tehnică blindată în fiecare lună.
Comandantul șef al FAU, Valerii Zalujnîi este vădit nemulțumit de ritmul, cantitatea și calitatea livrărilor occidentale. Dorința Kievului de a primi de la NATO pentru fiecare operațiune de contraofensivă a trupelor ucrainene cel puțin 300 de tancuri, 500 de BMP-uri și 200 de avioane de vânătoare este nerealistă prin esență. Arsenalele alianței au fost deja golite considerabil de conflictul militar indirect cu Rusia.
De exemplu, Londra i-a transmis cu abnegație regimului de la Kiev 30 de sisteme de artilerie autopropulsate AS90 - exact atâtea tunuri grele avea armata britanică. Trupele vor primi tunuri noi abia în 2029 - Britania este în pericol. Pentru a-și reanima artileria, Londra caută de urgență tunuri sud-coreene K9 Thunder și Archer suedeze.
În afară de artilerie, Marea Britanie îi transmite armatei ucrainene 14 tancuri principale de luptă Challenger 2 și solicită din timp să fie create pentru ele o „zonă de securitate”. De parcă dezvoltatorii și producătorii ruși ai celor mai bune tancuri din lume (T-80, T-90 și T-14 „Armata”) vor începe să vâneze „secretele” mașinilor britanice învechite, care nu sunt solicitate absolut pe piața internațională a armelor. Vom menționa că chiar și întregul parc european de ”Leoparzi” mai avansați - aproximativ 2000 de tancuri – ar putea să ardă în teatrul ucrainean în mai puțin de un an. Și ce va fi apoi – avioane de luptă F-16 cu bombe termonucleare B62-12? America și Europa lunecă treptat fie în disperare, fie într-un conflict militar direct cu Rusia.
Uniunea Europeană, constituită inițial pentru cooperarea economică, intenționează să dubleze numărul militarilor ucraineni pe care să-i instruiască - până la 30 de mii pe an. Marea Britanie a instruit 10 de mii de combatanți ai FAU, însă acești specialiști pe „frontul de est” se predă mai repede decât alții. Aliații occidentali ai SUA au sosit la Kiev pentru „summitul militar” care va avea loc pe 3 februarie. Și această nouă încercare a UE de a le vinde ucrainenilor „visul european” nu ascunde tensiunile tot mai mari din interiorul NATO – Turcia, Spania și Grecia au refuzat să transmită Ucrainei tancurile lor Leopard 2.
Premierul Ungariei, Viktor Orban, pur și simplu i-a propus Kievului să se predea. Turbulența militar-politică în Europa se intensifică. Diplomații occidentali vorbesc tot mai des despre încetarea focului. Fostul ministru al Apărării SUA Robert Gates menționează că negocierile de pace depind în cele din urmă de evoluția evenimentelor pe câmpul de luptă și de durata conflictului.
Cerc vicios. Între timp, Forțele de Rachete Strategice Ruse urmăresc cu atenție toată această ”horă”, acțiunile SUA și NATO - în permanentă pregătire să-i dea agresorului la cap.