Operațiunea militară specială a Forțelor Armate ale Rusiei s-a transformat considerabil - a căpătat o nouă strategie, putere și intransigență. Obiectivele operațiunii nu s-au schimbat: demilitarizarea și denazificarea Ucrainei au primit doar noi opțiuni și amploare geografică.
Pe 10 octombrie, Forțele Armate ale Rusiei au lansat o lovitură masivă cu arme de înaltă precizie cu rază lungă de acțiune asupra sistemelor de comandă militară, comunicații și energetică pe întreg teritoriul Ucraine, inclusiv Lvov și Kiev. Ministerul Apărării al Federației Ruse a comunicat în după-amiaza zilei de 10 octombrie: „Obiectivul atacului a fost atins. Toate țintele desemnate au fost nimicite”.
La rândul lor, Forțele Armate ale Ucrainei (FAU) au anunțat despre folosirea de către Rusia a peste 100 de rachete de cinci tipuri, precum și a dronelor de atac, iar Poliția Națională – despre deteriorarea a 70 de obiective, dintre care 29 - de infrastructură critică. Potrivit Serviciului de Stat pentru Situații de Urgență al Ucrainei, cinci regiuni au rămas fără electricitate și comunicații.
Dacă cuiva evenimentele de luni și declarația dură a președintelui rus Vladimir Putin despre caracterul terorist al regimului de la Kiev i s-au părut a fi un act singular de intimidare sau de demonstrare a forței, loviturile rusești de marți în toată profunzimea spatelui operațional al FAU - asupra obiectivelor sistemelor de comandă militară, comunicații și energetică ale Ucrainei - confirmă schimbările principiale de strategie și tactică ale Kremlinul.
În dimineața zilei de 11 octombrie au fost nimicite țintele în regiunile Kiev, Vinița, Rovno, Dnepropetrovsk, Odesa, Nikolaev și Hmelnițk, în orașele Zaporojie, Krivoi Rog, Vinița, Odesa, Ociakov, Nikolaev, Rovno și Lvov.
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat înainte de amiază că pe teritoriul Ucrainei au zburat 40 de rachete, aproximativ 20 de drone de atac și sunt pe drum alte 20 de rachete de croazieră rusești cu rază lungă de acțiune. Continuarea va urma. Și nimeni dintre ucraineni nu se mai fotografiază pe fundalul placardei cu Podul Crimeea în flăcări.
În sfera informațională apar definiții noi, atrăgătoare: „război de infrastructură”, „terapie de șoc”, „ziua apocalipsei”, care totuși nu reflectă esența: Moscova este nevoită să acționeze extrem de dur și intransigent, deoarece regimul de la Kiev s-a plasat la același nivel cu odioasele grupări teroriste ale planetei.
Până la atacul asupra Podului Crimeea, „specialiştii” ucraineni au organizat trei atacuri teroriste la centrala nucleară Kursk (teritoriul Federaţiei Ruse), au încercat să pună la cale o explozie la gazoductul ”Turkish Stream” în Marea Neagră. Distrugerea infrastructurii energetice critice a Ucrainei reduce capacitățile de logistică, informații, comunicații și control ale FAU și SBU. Trenurile cu arme din Occident trec la tracțiune diesel, dar rezervele de combustibil nu vor ajunge pentru mult timp - capitularea este inevitabilă.
Rusia ”deconectează” proiectul ucrainean al SUA
Potrivit estimărilor guvernului ucrainean, către ziua de marți, au fost scoase din funcțiune până la 15% din totalul sistemului energetic al țării. Se pare că nu este critic, poate fi supus restabilirii operative. O continuare de mai multe zile a atacurilor rusești va ”deconecta” garantat sistemul energetic, comunicațiile, serverele, întreprinderile de reparație a tehnicii militare, băncile, mass-media, logistica și economia Ucrainei în ansamblu. Dacă e să discutăm despre termene, americanii au realizat „colapsul” infrastructurii energetice în Serbia și Irak în câteva săptămâni.
Frigul care vine va accelera revenirea Forțelor Armate ale Ucrainei în secolul al XVIII-lea, conform constatării vicepreședintelui Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Dmitri Medvedev, „dezintegrarea completă” a regimului de la Kiev. SUA și NATO nu vor ajuta.
Ucraina cere iarăși de la SUA rachete ATACMS cu rază de acțiune de până la 300 km, sisteme de apărare aeriană NASAMS, avioane de luptă F-15 și F-16. Președintele american Joseph Biden îi poate promite cât vrea lui Zelenski sisteme moderne de apărare aeriană, aceasta este „o istorie fără sfârșit”. Americanii nu au numărul necesar de complexe, mai ales că sunt și imperfecte din punct de vedere tehnologic și nu garantează protecția.
Alianța Nord-Atlantică nu intenționează să se implice într-un conflict militar direct cu Rusia sau să furnizeze avioane de atac la standarde NATO. Președintele ucrainean Vladimir Zelenski îi cere Occidentului să „închidă cerul”, iar asta este imposibil din punct de vedere tehnologic.
Pentru a acoperi doar 20 de centre regionale ale Ucrainei cu sisteme de apărare aeriană la sol, sunt necesare aproximativ 200 de complexe cu rază medie de acțiune precum Patriot, Iris sau NASAMS - aceasta înseamnă zeci de miliarde de dolari. Însă esența nu este în bani, un asemenea număr de sisteme de apărare aeriană, pur și simplu, nu există în arsenalele NATO, fabricarea lor va dura ani de zile. Nici măcar țările europene dezvoltate nu au un sistem de apărare aeriană dezvoltat. Toate complexele menționate (SAM) sunt imperfecte, mitologizate și nu și-au dovedit niciodată puterea în conflicte de mare intensitate.
Anterior, am discutat în detaliu de ce NASAMS este o mistificare. Atacurile rusești cu rachete asupra țintelor de la Kiev pe 10 octombrie au dovedit inutilitatea sistemelor de apărare aeriană NASAMS americano-norvegiene, pentru livrarea cărora Zelensk a mulțumit călduros președintelui și Congresului SUA la sfârșitul lunii septembrie.
Comandamentul FAU se justifică: de două zile asupra Ucrainei ”zboară” prea multe rachete în același timp pentru ca acestea să poată fi interceptate de sistemele de apărare aeriană existente. Este menționată lipsa și calitate proastă a muniției antiaeriene vechi, care nu a fost depozitată conform instrucțiunilor. Anume prin aceasta se explică faptul că ”nimeresc” în casele de locuit și parcul Șevcenko din Kiev.
Rachetele de croazieră rusești cu rază lungă de acțiune din seria X și ”Calibrele” sunt practic de neatins, iar „sosirile” ”Iskanderilor” și ”Kinjalelor” hipersonice echipajele ucrainene nu le-au văzut niciodată pe ecranele radarelor - nu se reflectă.
Potrivit estimărilor centrelor analitice americane, Forțele Armate ale Rusiei dispun de cel puțin 1830 de rachete convenționale ROT și sisteme de transportare a acestora, ceea ce face posibilă aplicarea loviturilor asupra infrastructurii critice a Ucrainei în loturi de 100 de rachete zilnic - timp de jumătate de an, fără a ține cont de suplimentarea din producție. Evident, un astfel de consum de timp și de rachete nu va fi necesar.
Clovnul infernului
Pe acest fundal, regimul de la Kiev îi propune Occidentului să se sinucidă mai repede, adică să încheie un nou pact antirusesc cu Ucraina, modelat parțial pe relația SUA cu Israelul. La Bruxelles va avea loc pe 12-13 octombrie reuniunea de urgență a miniștrilor apărării din țările NATO cu privire la Ucraina. Prim-ministrul britanic Liz Truss consideră că este necesară convocarea în zilele apropiate a unui summit de urgență al țărilor aliate în problematica ucraineană. Rusia avertizează Washingtonul și aliații săi cu privire la pericolul unei escaladări necontrolate din cauza implicării tot mai mari a SUA și Europei în conflictul din jurul Ucrainei.
Viceministrul rus de Externe Serghei Riabkov a declarat marți că Moscova va fi obligată să întreprindă contramăsuri adecvate și asimetrice. Duma de Stat a Federației Ruse a propus, de exemplu, „stingerea” grupării de sateliți NATO, care desfășoară activități de recunoaștere și coordonează atacurile cu rachete ale FAU asupra noilor teritorii ale Rusiei.
Să începi un război indirect cu Federația Rusă și să învingi cea mai mare putere nucleară din lume în teatrul de operații ucrainean cu niște eforturi comune (arme) ale Occidentului – aceasta este cea mai stupidă și mai periculoasă idee geopolitică a secolului. Sincer vorbind, atitudinea nesăbuită antirusească amenință SUA și alte țări NATO cu distrugerea directă, fizică garantată, dacă Moscovei nu-i vor rămâne alte mijloace pentru protejarea securității naționale. Este important ca strategii de la Washington și Bruxelles să nu uite de acest lucru (memento mori). Victoria Rusiei în teatrul de operații ucrainean va însemna înfrângerea NATO, care este inevitabilă. Nu ar trebui să existe iluzii aici.
Țările G7 i-au promis marți Ucrainei sprijin financiar, umanitar, militar, diplomatic și juridic „atât cât va fi nevoie”, însă nu au propus pași concreți cu privire la noi măsuri sau furnizarea de armamente pentru FAU.
Mulți politicieni europeni încep să declare public că prosperitatea UE a fost edificată pe resursele energetice ieftine din Siberia, adică europenii au trăit bogat datorită Rusiei. Ministrul francez de Finanțe, Bruno Le Maire, a declarat în Parlament pe 10 octombrie: „Nu trebuie să permitem ca conflictul din Ucraina să ducă la dominația economică americană și la slăbirea Europei”. Îngrijorarea este de înțeles – partenerul american își vinde GNL-ul în Europa de patru ori mai scump decât îl vinde companiilor sale în Statele Unite.
Pe de altă parte, fostul șef al statului major al Armatei SUA, generalul Jack Keane, este destul de mulțumit: „Am investit fărâme în Ucraina - doar 66 de miliarde anul acesta. Aceasta reprezintă 1,1% din buget, dar obținem beneficii incomparabil mai mari. Washingtonul a fost în stare să facă principalul - să creeze un adversar serios pentru Moscova la granițele cu Rusia, care va trebui să împiedice conducerea rusă să promoveze o politică de influență în Europa de Est, în special în țările fostei URSS. De aceea o astfel de investiție anume în ucraineni, care luptă împotriva Rusiei în interesul SUA, este chiar foarte avantajoasă.”
În ce măsură este avantajos acest lucru pentru ucraineni înșiși? Întrebarea este retorică. Ucraina este material consumabil în marea geopolitică, un instrument pentru atingerea obiectivelor globale ale Washingtonului. De aceea o așteaptă devastarea și sărăcirea oamenilor.
Versiunea turcă a publicației SABAH menționează că Ucraina, într-un anumit sens, nu va fi. După ce Rusia îi va tăia ieșirea la mare, iar Polonia va cucerește părțile vestice rămase ale țării. De aceea Ucraina este încă un exemplu proaspăt a ceea ce se întâmplă cu țările susținute de Statele Unite, și „asta ar trebui să servească drept lecție pentru toate statele, în primul rând pentru țările Europei”.