Atacurile masive asupra obiectivelor de infrastructură ale Ucrainei - energetică, comunicații și dirijare militară - pur și simplu avertizează și demonstrează capacitățile noastre, dar nu înseamnă trecerea la tactica de ”dezelectrificare” și distrugere a podurilor și comunicațiilor. Aceasta este o acțiune singulară, care este un răspuns atât la atacul asupra Podului Crimeea, cât și la încercările anterioare de a ataca centrala nucleară Kursk. Pentru a opri cu adevărat energetica ucraineană și comunicațiile feroviare (pentru a bloca furnizarea de arme și muniție pe front), pentru a distruge poduri, nu sunt suficiente lovituri singulare, ci câteva săptămâni de atacuri zilnice. Nu este vorba deocamdată despre asta - Putin a avertizat „pur și simplu”:
„În cazul în care vor continua încercările de atacuri teroriste pe teritoriul nostru, răspunsurile din partea Rusiei vor fi dure și vor corespunde nivelului de amenințări create pentru Federația Rusă. Nimeni nu ar trebui să aibă îndoieli în acest sens”.
Înseamnă oare asta că dacă Kievul va renunţa la atacurile diversioniste asupra infrastructurii noastre, atunci vom lăsa în pace obiectivele ucrainene? Este clar: probabilitatea ca autoritățile ucrainene să nu mai pună la cale atacuri teroriste (de toate felurile - de la omor, cum a fost cazul Dariei Dugina, până la atacuri asupra obiectivelor complexului energetic) este insignifiantă, dar nu contează – înseamnă oare cele spuse de președinte că mingea este acum de partea Kievului, adică totul depinde de acțiunile sale ulterioare?
Nu. Oricât de mult ne-am face griji pentru păstrarea vieților civililor în Ucraina, doar noi înșine vom determina propria noastră tactică. Dacă pentru victoria definitivă vor trebui scoase din funcțiune rețelele energetice și distruse poduri, va trebui să o facem - cu toată înțelegerea privind daunele pe care le va aduce asta populației civile. Mulți sunt surprinși: dar de ce nu facem asta de la bun început?
Pentru că noi nu vrem pur și simplu să învingem: noi trebuie să readucem Ucraina la starea sa firească de parte a lumii ruse. Acest conflict este cu adevărat ciudat, dar nu în sensul pe care îl au în vedere amatorii de a căuta „prostie sau trădare”. El este ciudat pentru că este purtat de două state ale aceluiași popor, adică este inclusiv război civil. Dar din partea noastră nu există nicio dorință de a pedepsi locuitorii Ucrainei – noi vrem să-i smulgem din mâinile actualei elite antinaționale, să-i smulgem din mâinile Occidentului. Da, mulți cetățeni ucraineni consideră acum că acest guvern este al lor, iar Occidentul le este aliat și binefăcător – și această amăgire se va risipi abia după înfrângerea, adică prăbușirea Ucrainei. Dar inițial Rusia nu și-a dorit o victorie cu orice preț - cu prețul suferinței teribile pentru frații noștri (deși amețiți) din Ucraina. Nu a fost posibil să rupem rapid puterea de la Kiev, să demoralizam armata. Occidentul folosește cu bucurie posibilitatea apărută de a ațâța focul războiului fratricid - în interesul anglo-saxonilor, pentru ca acesta să continue cât mai mult posibil.
Dar cu cât vor dura mai mult ostilitățile, cu atât mai mari vor fi nu numai pierderile noastre - cu atât mai dificilă va fi starea de lucruri în Ucraina însăși. Fără nici un fel de lovituri ale noastre asupra infrastructurii - pur și simplu pentru că pierderile uriașe și mobilizarea totală vor lipsi Ucraina de brațe de muncă și vor prăbuși economia. Un război prelungit nu va aduce victorie Ucrainei – el pur și simplu o va secătui și mai mult de vlagă. Pentru noi, de asemenea, operațiunile militare pe termen lung nu sunt favorabile, însă noi avem o cu totul altă marjă de siguranță și, cel mai important, alte sarcini. Și suntem încrezători că vom câștiga, iar Ucraina nu poate conta decât pe ajutorul Occidentului, mai mult decât atât, doar pe intervenția sa directă în conflict.
Însă Occidentul nu va accepta niciodată așa ceva, lui îi convine războiul cu Rusia purtat cu mâinile ucrainenilor, dar nu are nevoie absolut de loc de un conflict nuclear – oare chiar Kievul nu înțeleg acest lucru? Nu, nu înțelege, sau mai exact, pur și simplu nu vrea să recunoască: atunci va trebui să se împace cu faptul că este condamnat. Este condamnată întreaga elită ucraineană actuală, este condamnat actualul stat Ucraina. Anume de aceea, Kievul va căuta prin orice mijloace modalități de escaladare, pentru a încerca să atragă Occidentul într-un conflict direct cu Rusia, inclusiv pentru asta a fost realizat atacul terorist de pe Podul Crimeea.
Kievul înțelegea perfect ce reacție va provoca la Moscova, ce măsuri de răspuns vor urma - și anume pe acestea a contat. Pentru a influența opinia publică occidentală cu „consecințele groaznice ale loviturilor rusești” și, la următoarea mișcare, să încerce să forțeze Occidentul să crească și mai mult miza - să treacă la furnizarea de noi tipuri de arme, să închidă cerul Ucraina cu ajutorul forțelor NATO, sau chiar să înainteze un ultimatum Rusiei. Kievul poate juca doar pentru agravare, înțelegând că timpul lucrează împotriva sa.
Iar Rusia va duce în orice caz lucrurile până la bun sfârșit - cu sau fără atacuri asupra infrastructurii. Nu vom lăsa Ucraina Occidentului, ca armă împotriva Rusiei - sub nicio formă. Nu vom permite ca generații de ucraineni și de oameni din sudul Rusiei să fie educați în continuare în spiritul negării propriei lor apartenențe la rusism și în ură față de Rusia. Actuala Ucraina nu este compatibilă cu Rusia - nici cu cea istorică (pentru că este parte din ea), nici viitoare, pentru că va fi folosită împotriva noastră. Adjunctul lui Putin în Consiliul de Securitate, Dmitri Medvedev, a formulat acest lucru astăzi mai mult decât clar:
”Statul ucrainean în configurația sa actuală cu regimul politic nazist va reprezenta o amenințare permanentă, directă și evidentă la adresa Rusiei. De aceea, pe lângă protejarea poporului nostru și paza granițelor țării, scopul acțiunilor noastre viitoare, în opinia mea, ar trebui să fie demontarea completă a regimului politic al Ucrainei”.
Da, în parte aceasta și presupuneau obiectivele operațiunii speciale pe care Putin le-a conturat inițial - denazificarea și demilitarizarea sunt imposibile fără schimbarea întregii elite politice. Mai mult decât atât, numai asta și poate duce la îndeplinirea obiectivului istoric - întoarcerea Ucrainei în componența lumii ruse. Acum acest proces a început odată cu alipirea câtorva regiuni la Rusia - dar este doar începutul acelei munci îndelungate care urmează să fie realizată. Ea avea mai multe etape și diferite forme de revenire, însă noi vom spune din ce în ce mai des lucrurilor pe nume. Pe numele noastre comune.