Nivelul tehnologic și volumele de producție ale aparatelor de zbor fără pilot iraniene îngrijorează demult Occidentul, dar ar putea chiar să-l întristeze.
Consilierul pentru securitate națională al SUA, Jake Sullivan, a declarat pe 12 iulie că Iranul se pregătește să transmită Rusiei câteva sute de drone, inclusiv drone de atac. Washingtonul spune că ar dispune încă din iulie de informații despre disponibilitatea Teheranului de a-i antrena pe specialiștii ruși. Varianta de rezervă (din declarația lui Sullivan): „Nu există dovezi, dar au avut loc negocieri”.
Declarația americană a venit în momentul în care președintele Joe Biden se pregătea de vizita în Orientul Mijlociu. Preocupările cu privire la UAV-urile iraniene provoacă un mare interes al țărilor din Golful Persic pentru sistemele de apărare aeriană. Potrivit serviciilor speciale israeliene (Breaking Defense Daily), iranienii intenționează să transmită Rusiei propriile rezerve de UAV, ceea ce va încetini operațiunile regionale ale Teheranului, dar va fi benefică pentru dezvoltarea relațiilor cu Moscova.
Asemenea coincidențe nu par întâmplătoare – Washingtonului îi convine să atragă atenția Riadului asupra programului iranian de drone și să înăsprească poziția Arabiei Saudite față de Rusia. În acest context, Statele Unite ar putea primi livrări suplimentare de petrol (compensarea celui rusesc), iar Israelul ar putea primi comenzi de la saudiți pentru sistemele de apărare aeriană BARAK și Spyder fabricate de Israel Aerospace Industries și Rafael.
Kremlinul a declarat pe 13 iulie că Federația Rusă apreciază foarte mult cooperarea cu Arabia Saudită și că președintele rus nu planifică să discute despre achiziționarea dronelor cu liderul Iranului în timpul apropiatei sale vizite la Teheran.
Ministrul iranian de externe Hossein-Amir Abdollahian a menționat că Teheranul evită pașii care ar putea duce la o escaladare a situației în Ucraina: „Avem diverse forme de cooperare cu Rusia, inclusiv în domeniul apărării, dar nu ajutăm niciuna dintre părțile implicate în conflict, deoarece suntem convinși că acesta trebuie să înceteze”. În același timp, Teheranul consideră că politica provocatoare, agresivă, expansionistă a SUA și a NATO constituie cauza conflictului ruso-ucrainean.
Și totuși, ideea utilizării active a dronelor iraniene în operațiunea specială rusă – în contrapunere cu livrările masive de UAV-uri americane și turcești către Kiev - este prea bună pentru a o da uitării pentru totdeauna. Nu există niciodată prea multe drone de recunoaștere și de atac pe câmpul de luptă și în spatele inamicului.
”Lend-Lease-ul” oriental
Pe 19 iulie, președintele rus, Vladimir Putin, va purta negocieri la Teheran cu președinții Iranului și Turciei, Seyyid Ibrahim Raisi și Recep Tayyip Erdogan. Întâlnirea șefilor statelor garante în procesul Astana de promovare a reglementării siriene nu exclude discutarea în format bilateral a problemelor de securitate și a diverselor domenii de cooperare militar-tehnică. Anterior, o apropiere notabilă între Moscova și Teheran a avut loc la summitul Caspic.
Iranul se numără printre primii cinci lideri mondiali în domeniul dezvoltării și fabricării de UAV (împreună cu Statele Unite, Israel, China și Turcia). De menționat că încă din ianuarie 2022, înainte de începerea operațiunii speciale în Ucraina, au apărut informații despre posibila producție ruso-iraniană de drone.
Pur ipotetic și tehnologic, ținând cont de interesele comune, Iranul îi poate propune Rusiei o serie de UAV-uri de producție proprie, inclusiv sisteme de luptă: sisteme de atac Shahed, drone tactice Mohajer, diferite versiuni de recunoaștere și atac ale Karrar și UAV cu rază de acțiune de la 500 la 1000 km, drone Arash kamikaze și altele. „Lend-Lease oriental” sau barter - nu este esența. Produsele sunt competitive din punct de vedere tehnologic, la nivelul standardelor mondiale.
Karrar-ul iranian de atac este folosită de mai bine de zece ani pentru distrugerea țintelor terestre și aeriene - cu rachete ”aer-sol” și ”aer-aer”. Shahed-129 fără pilot este capabil să transporte la bord rachete antitanc Sadid-1 și este foarte asemănător cu UAV-ul american Predator.
Toate UAV-urile iraniene au fost testate în mod repetat în condiții de luptă în Siria, unde a fost testat și sistemul Swarm pentru controlul automat al unui „roi” de drone de atac. Dronele iraniene luptă activ și în alte țări ale lumii - în Venezuela, Sudan, Irak, Yemen. În timpul unui exercițiu militar recent în nordul Republicii Islamice, satelitul WorldView-2 a fotografiat o întreagă armată de drone iraniene pe un aerodrom din zona Semnan - 154 de unități.
Acest progres tehnologic nu este întâmplător. Pe lângă perseverență și o minte iscoditoare, iranienii mai au parte și de noroc militar. Potrivit surselor israeliene, unele dintre dronele Teheranului se bazează pe ”ingineria inversă” ale aparatelor americane și israeliene doborâte – cu utilizarea elementelor de import (în pofida celor patruzeci de ani de sancțiuni).
Odată, în decembrie 2011, armata iraniană a reușit să preia controlul și să aterizeze forțat un UAV secret de recunoaștere RQ-170 Sentinel al Forțelor Aeriene americane, care patrula cerul deasupra părții de vest a Afganistanului și a încălcat granița cu Iranul. Neutralizarea dronei a fost posibilă cu ajutorul unor „echipamente electronice de război din Belarus”. Demontată până la ultimul șurub, „aripa zburătoare” americană a jucat un anumit rol în crearea cu succes a familiei Shahed de UAV-uri iraniene stealth. Succeselor din domeniul aparatelor fără pilot ale Teheranului le-a fost consacrată o serii întregi de articole în publicația americană de specialitate Military Watch Magazin.
Iar în Rusia, potrivit viceprim-ministrului profil Iuri Borisov, „au început să se ocupe cu întârzierea de implementarea la modul serios vehicule fără pilot”. Au fost dezvoltate aproape toate modificările: de recunoaștere, de atac, tactice, operaționale și operațional-tactice, însă doar Orion și Outpost sunt lideri în ceea ce privește producția de masă, la mare distanță de celelalte. Potrivit informațiilor din prima linie a Forțelor Armate Unite, drone nu sunt îndeajuns.
În condiții de luptă, UAV-urile constituie material consumabil; aceste vehicule nu se întorc întotdeauna la bază, dar ajută la apropierea victoriei și la salvarea vieților militarilor ruși. Dacă livrările iraniene către Federația Rusă vor deveni realitate pe termen mediu, noua „armata de drone” va permite accelerarea operațiunii speciale din Ucraina, aplicarea mai eficientă a loviturilor de precizie pe linia întâi și în profunzimea apărării FAU, distrugerea mai activă a logisticii furnizării de arme occidentale către Kiev. ”Lend-Lease-ul ” oriental s-ar putea dovedi a fi un instrument foarte important pentru etapa de toamnă-iarnă a operațiunii speciale rusești în Ucraina.
Între timp, analiștii militari americani au îndemnat Casa Albă, în cadrul unui seminar al Institutului Mitchell din 12 iulie, să renunțe la „reținere” și să ofere regimului de la Kiev avioane de luptă F-16, MQ-1C Grey Eagles și MQ-9 Reapers din rezervele Armatei SUA.
Fostul consilier al ministrului Apărării Evelyn Farkas a spus: „Bătălia pentru Ucraina... nu numai pentru Ucraina, nu numai pentru Europa, ci pentru ordinea mondială. Și dacă nu învingem Rusia în aspect militar pe câmpul de luptă în Ucraina, vom avea multe probleme în aspect politic și militar în întreaga lume.”