Vladimir Skaciko, Sputnik
Operațiunea continuă și nimeni nu ar fi în stare să prognozeze cât ar putea dura, odată ce Rusia și-a asumat direcția de desfășurare a acestea cu un număr minim de victime umane. Iar multe unități ucrainene utilizează tactica teroriștilor – se ascund și își ascund punctele de atac printre cartierele rezidențiale, iar extragerea lor de acolo ar putea duce la decese printre populația pașnică. Cele două popoare frățești le va veni greu să uite sângele vărsat de cele două popoare frățești.
De asemenea, Vladimir Putin a numit această operațiune una nevoită. Anume autoritățile ucrainene au determinat declanșarea ei. Nu doar pentru că liderii RPD și RPL, Denis Pușilin și Leonid Pasecinik, au solicitat Rusiei un ajutor militar, dar și datorită acțiunilor militare provocatoare împotriva celor două republici. Putin a declarat inițial că operațiunea nu este îndreptată împotriva poporului Ucrainei, ci împotriva juntei neonaziste, care a luat în ostatic oamenii și țara. Prin urmare, ceea ce se întâmplă poate fi calificat drept o operațiune de eliberare și salvare. Nu doar a RPDL, dar și a întregii Ucrainei.
În urma loviturii de stat militare anticonstituționale acum opt ani, pe 22 februarie 2014, s-a declanșat o reformatare pe scară largă a țării într-o AntiRusie, în care urma să fie distrus tot ce constituia esența Ucrainei anterioare: coexistența pașnică și prietenia între popoare, memoria despre un trecut comun și glorios, moralitatea, credința, limba rusă, tradițiile, spiritualitate.
Putin a subliniat că principalul scop al operațiunii este readucerea Ucrainei poporului ei, care urmează să-i determine viitorul. Iar Rusia trebuie să ajute la desfășurarea demilitarizării și denazificării vieții țării. Așa cum a fost în cazul Germaniei după victoria asupra nazismului hitlerist în 1945, fapt care a readus acest stat la o viață normală. De toate acestea, cu regret, are nevoie și Ucraina.
Analogia cu Germania postnazistă aici este aproape deplină, dacă este să comparăm vorbele și faptele regimului ucrainean. Președintele Vladimir Zelenski s-a adresat imediat poporului ucrainean, declarând cu patos: “Ne spun că suntem naziști. Însă poate susține nazismul un popor care și-a sacrificat opt milioane de vieți pentru victoria asupra nazismului? Cum pot fi eu un nazist? Spuneți-o bunelului meu, care a trecut tot războiul în infanteria armatei sovietice și a murit colonel într-o Ucraină independentă”.
E spus frumos? Indubitabil. A reușit chiar să speculeze și să se acopere cu memoria bunelului, care în Marele Război a luptat pe fronturi sub comanda mareșalului Gheorghi Jukov.
Dar răutatea, ipocrizia și cinismul acestor cuvinte constă în faptul că o zi mai devreme guvernul Ucrainei a luat decizia de retragere a țării din acordul “cu privire eternizarea memoriei a curajului și eroismului popoarelor participante la Marele Război pentru Apărarea Patriei din CSI 1941-1945”.
Sub pretextul că este caduc în legătură cu “agresiunea militară a Federației Ruse împotriva Ucrainei”. Însă, pe 23 februarie nu a existat niciun fel de “agresiune”…
Iar documentul a fost adoptat pe 3 septembrie 2011 la Dușanbe, fiind ratificat pe 18 aprilie 2013 în Ucraina. Acesta prevedea angajamentele statelor semnatare de a organiza evenimente pentru păstrarea memoriei militarilor căzuți, de a întreține și amenaja mormintele și monumentele militare. Totodată, părțile semnatare se obligă să continue lucrările de căutare, să asigure înhumarea militarilor decedați cu onoruri militare, să organizeze campanii de informare despre faptele de vitejie a popoarelor statelor-participante din CSI.
Chiar și deputatul parlamentului ucrainean Maxim Bujanski, în canalul său telegram s-a expus pe marginea deciziei miniștrilor de a se retrage din acordul menționat: “Aș propune să numim acest proiect de lege – “Scuip pe mormântul bunelului”, fiți de acord, sună mult mai adecvat conform conținutului. Și desigur, va ajuta la respingerea agresiunii. Astfel de lucruri ajută întotdeauna, o știm noi”.
Într-adevăr au ce ști. În toată Ucraina au fost distruse premeditate și sistemic toate monumentele lui Gheorghi Jukov. Sub pretextul decomunizării și decolonizării au recurs la demontarea și distrugerea tuturor monumentelor dedicate ostașilor Marelor Război pentru Apărarea Patriei, iar această noțiune a fost interzisă și scoasă din uz sub amenințarea cu închisoarea.
Pentru purtarea panglicii Sfântului Gheorghe chiar și de Ziua Victoriei 9 mai pot ajunge după gratii. Iar sărbătoarea în Ucraina, din câte se știe, a fost redenumit în Ziua Victoriei asupra nazismului în cel De-Al Doilea Război Mondial, propunându-se sărbătorirea cu o zi mai devreme – în așa-numită Zi a memoriei și reconcilierii.
Neonaziștii ucraineni organizează în fiecare an de Ziua Victoriei acțiuni de intimidare a cetățenilor Ucrainei, care participă la marșul Regimentului Nemuritor, pe care proaspeții adepți al lui Hitler îndeamnă să fie numit oficial “Regimentul muritor” și să-l dea uitării. Și nu doar îl uită, dar și își bat joc de memorie și monumente.
Zilele trecute în Kiev au recurs la distrugerea complexului memorial al ostașilor căzuți, care se află la intersecția străzilor Eroilor apărării Kievului și Generalul Rodimțev, care a apărat Kievul în 1941. La figura tânărului ostaș cu pușca, care strânge la piept un mănunchi de spice, la locul unui mormânt comun, au spart toate plăcile comemorative, iar cu fragmentele ei au pavat drumul.
Totodată, neonaziștii de la putere au luat ostatici cenușa Eroului Uniunii Sovietice Nikolai Kuznețov și generalului de armată, eliberatorul Kievului de hitleriști, Nikolai Vatunin, înmormântați la Lvov și Kiev.
Rămășițele lor vor să le vândă oficial Rusiei sau să le schimbe pe teroriștii (!) ucraineni din închisorile rusești.
În acest an neonarziștii din Harkov au propus organizarea în întregii țării “devatutinizare” – distrugerea monumentelor și plăcilor comemorative, redenumirea străzilor și piețelor, dedicate memoriei lui Vatutin.
Se propunea organizarea acestora în cadrul procesului legalizat de decomunizare, iar mai exact – o derusificare banală, dură și totală, eliberare de orice influență rusească. De la utilizarea utilizării limbii ruse în toate sferele, cu excepția uzului personal, până la profanarea simbolurilor memoriei comune.
Rușii și ucrainenii trăiesc într-un singur stat și au drepturi egale, așa cum e prescris în Constituție. Însă doar în acest an, limba rusă, repet, a fost expulzat definitiv și irevocabil din presă și sfera educației și culturii, învățătorii sunt concediați chiar pentru conversațiile în rusă în timpul pauzelor școlare, iar Zelenski, adresându-se locuitorilor RPL și RPD, i-a îndemnat deschis: dacă vă simțiți ruși – plecați în Rusia și eliberați pământul ucrainean...
Anume de toate acestea trebuie să elibereze Ucraina denazificarea propusă de Putin. Însă cum? Această întrebare, din păcate, rămâne una deschisă – neonaziștii nu se vor preda cu una cu două, iar metastazele rusofobie au afectat deja tot organismul ucrainean.