Călugărul Efimie locuiește de 19 ani singur în mănăstirea din stâncă de la Orheiul Vechi. Când avea 56 de ani, după o viață zbuciumată, a decis să lase totul în urmă și s-a izolat de restul lumii. S-a întâmplat într-un moment de răscruce, când a rămas fără loc de muncă, după ce mult timp a activat în calitate de inginer la o stație electrică din Ucraina.
Nu l-a oprit nici faptul că avea familie – viața de sihastru înseamnă sacrificiu. Călugărul Efimie are o fiică, șase nepoate și trei strănepoți. O dată la două-trei luni, ei vin la mănăstire ca să-l viziteze.
Monahul poate fi găsit mereu la mănăstirea din stâncă, unde nu este nici urmă de civilizație - nici electricitate, nici sobă pentru încălzire. Călugărul spune însă că nu îi este frig nici pe timp de iarnă.
„Pereții sunt groși. Toată vara lăsăm ușile deschise și oarecum piatra se încălzește dinăuntru. Dar în rest ard candelele, lumânările și oarecum mențin temperatura. Mai ales că această iarnă nu a fost foarte friguroasă”, susține el.
Așa cum i se cuvine unui sihastru, monahul a renunțat la confort și doarme pe scânduri, în loc de pat. Spune că asta îl ajută să se trezească mai devreme și să înceapă rugăciunea.
În zorii zilei, la ora 06:00, începe slujba. Mâncarea nu o gătește el, ci mereu merge la biserica din dealul stâncii, unde este hrănit.
Pe timp de iarnă aproape că nimic nu-i spulberă liniștea. Când se încălzește afară însă la mănăstire mai vin turiști.
După aproape două decenii de solitudine, călugărul Efimie spune că nu a regretat nicio clipă că a decis să-și dedice viața credinței și că se simte bine în casa lui Dumnezeu.