Editoriale
Editorialiștii Sputnik și RIA Novosti analizează procesele politice și sociale din țara noastră și din lume și fac pronosticuri privind evoluțiile ulterioare

Vilnius vrea să livreze Kievului arme de care nici nu dispune: ce urmează?

Dorința Lituaniei de a devenit principalul nod pentru furnizarea armelor occidentale în zona războiului civil din Ucraina contravine intereselor de securitate europeană și arată ca o formă nouă de terorism internațional.
Sputnik
Cei care incită la război în Europa de Est vor avea de plătit un preț usturător pentru astfel de provocări.
Ministrul lituanian al Apărării, Arvydas Anusauskas, a declarat pe 19 decembrie despre intenția de a livra Ucrainei arme letale, fără a dispune pentru realizarea acestui proiect nici de arme, nici de un mandat din partea UE sau NATO, nici de o frontieră comună cu Ucraina. În perioada următoare președintele lituanian, Gitanas Nausėda, intenționează să efectueze o vizită la Kiev și, probabil, subiectul livrării de arme va deveni unul central în cadrul negocierilor.
Provocările militare minore reprezintă o specialitazare a republicilor baltice în cadrul Uniunii Europene, însă în situația actuală Vilnisul încearcă să joace cu o miză mare. SUA pregătesc noi “pachete suplimentare ale asistenței militare” pentru Ucraina. Bugetul militar al SUA prevede ajutoare pentru armata ucraineană în valoare de 300 de milioane de dolari, inclusiv 75 de milioane pentru arme letale. Totodată, Washingtonul examinează propunerea Moscovei pentru formarea unei securități globale, trage de timp sau se pregătește de un dialog într-un format bilateral.
Este de neimaginat discutarea (formarea) garanțiilor de securitate, inclusiv renunțarea la orice activități cu caracter militar a NATO în Ucraina și totodată livrările cu avioanele forțelor aeriene ale SUA a armelor letale în zona de conflict din Donbas. Un provocator precum Lituania este convenabil pentru americani într-un sistem de coordonate care plutește în direcția Kievului.
Editoriale
Ultimatumul Rusiei dat Vestului: ce va urma în cazul respingerii lui
Ucrainei a fost dedicată reuniunea virtuală a miniștrilor de Apărare ale statelor Europei de Nord și din regiunea Baltică din 17 decembrie. Chintesența evenimentului a exprimat-o viceministrul de Apărare al Lituaniei, Margiris Abukevicius: “Trebuie să susținem Ucraina prin toate mijloacele disponibile – politice, economice, militare... Trebuie să fim pregătiți din timp de o eventuală escaladare... Orice dialog cu Rusia trebuie să aibă loc doar în condițiile stabilite de Occident”.
“Șoimii” baltici au uitat prea repede rezultatele rușinoase ale operațiunii alianței în Afganistan, fuga în august din Kabul, și vor să-și continue “misiunea” în preajma propriilor capitalei. Să revenim, totuși, la armele de care Vilniusul nu dispune.
Editoriale
Desființarea Tratatului Cer Deschis – inițiativa SUA cu urmări periculoase

Declanșatorul proxy al războiului

Producția de arme letane în Lituania se află la un nivel aproape zero. În noiembrie 2020, Ministerul Apărării al Lituaniei intenționa să investeze 15 milioane de euro în dezvoltarea industriei de apărare. Suma urma să fie acordată unor startup-uri de profil în decurs de zece ani și puțin probabil va influența asupra pieței internaționale.
Asociația lituaniană a industriei de apărare – aproximativ 50 de întreprinderi lituaniene și străine, care dezvoltă și fabrică o producție puțin vizibilă cu o destinație dublă. O excepție ar putea fi considerată fabrica de cărtușe, construită cu susținerea specialiștilor francezi în preajma Kaunas, care este orientată preponderent spre export. A se observa că armata ucraineană nu va avea nevoie de cărtușe lituaniene, pentru că are arme “de un alt sistem”.
În clasamentul mondial al puterii mondiale Lituania ocupă locul 85 din 140 de poziții. Contingentul reprezintă 18500 de militari, zeci de vioane de transport, aproximativ 50 de sisteme artilerie, 650 de vehicule blindate ușoare. În cei 30 de ani de independență, în republică nu a apărut niciun tanc sau avion de vânătoare, cu atât mai mult nave.
Vilnius nu dispune de un surplus de tehnică militară sau de arme letale pe care le-ar putea oferi regimului de la Kiev. Doar dacă va oferi „în chirie” sistemul de apărare antiaeriană NASAMS cu o rază de acțiune de până la 40 de kilometri, produs în Norvegia, cu totul cu personalul de specialiști.
Evident, Arvydas Anusauskas propune exclusiv servicii de intermediere pentru organizarea traficului de arme din SUA în Ucraina. Pentru acticarea și asigurarea acțiuni militare pe scară largă în Donbas, iar ulterior pentru un război cu Rusia. La întrevederea reprezentanților Casei Albe și a Congresului SUA joia trecută, ministrul lituanian al Apărării a declarat: “A venit timpul să discutăm despre o reacție recoprocă și dură la concentrarea trupelor rusești la frontieră cu Ucraina. Măsurile diplomatice nu sunt suficiente pentru descurajarea Rusiei”. Presupun că părțile au reușit să ajungă la un consens, iar ulterioara declarație a lui Anusauskas despre dorința de a livra arme letale regimului de la Kiev nu reprezintă deloc o inițiativă individuală a Vilniusului, ci un soi de proiect comun (strategia demenței agresive). Inițiativa este extrem de ostilă în raport cu Rusia. Și foarte periculoasă chiar pentru Lituania, care riscă să-și atragă prima lovitură.
Editoriale
Rămânerea în urmă a SUA de Rusia în sfera hipersonicelor costă 3 miliarde

Plata este mai aproape decât cred

Nu vor reuși să se ascundă în spatele unităților americane de pe teritoriul său (lituanian sau ucrainean). În august 2008 unitățile armatei SUA nu au ajutat în niciun fel trupele georgiene, chiar dacă erau prezente în statele majore și în formațiunile de luptă.
În cadrul unei eventuale operațiuni rusești de constrângere la pace a agresorului, în mod prioritar vor fi distruse arsenalele, aerdromurile, porturile, sistemul energetic al armatei ucrainene, inclusiv obiectivele logistice ale statelor terțe (regiunea Baltică). Livrările americano-lituaniene de arme regimului de la Kiev doar vor contribui la creșterea numărului potențialelor victime și proporțiile distrugerilor (nu doar în Donbas). “Partenerul strategic” al SUA și Lituaniei nu va reuși să influențeze asupa rezultatelor acțiunilor militare în orice punct al Europei de Est, pentru că Rusia este o supraputere nucleară, care dispune de tehnologii avansate. Este dispus Occidentul să provoace pe teritoriul său o Apocalipsă de dragul unor iluzii geopolitice ale Vilniusului și Kievului? Întrebarea este una retorică.
Președintele american Joe Biden nu a decis, deocamdată, dacă va trimite în Ucraina sistemele Patriot, chiar dacă în așteptarea „invaziei rusești” un grup de specialiști ai Ministerului Apărării al SUA a evaluat deja necesitatea unor sisteme de apărare antiaeriană pe teritoriul ucrainean. Totul este destul de transparent. Washingtonul are nevoie de niște victorii geopolitice, nu un al doilea Afganistan în centrul Europei, cu o eventuală proiecție asupra teritoriului continental al SUA. Iată de ce inițiativa lituaniană de livrare a armelor nu are perspective majore.
În presa americană lista propunerilor înaintate de Rusia sunt tratate ca “o notă ultimativă, în care este revendicată Ucraina”. Lucrurile stau cu totul diferit. Moscova cere Washingtonului să lase în pace statele postsovietice în numele unei stabilități globale. NATO a fost cel care s-a extins până la frontierele Rusiei, a acaparat “capetele de pod” din fosta tabără socialistă, și-a desfășurat trupele și armele în țările Baltice, și-a expediat navele cu rachete în Marea Neagră, amenințând fără scrupule securitatea unei Rusii nuclare cu “incursiunile” bombardierelor strategice.
În mod firesc, Rusia își apără tot mai dur propriile interese, expansiunea Occidentului s-a blocat în zidurile Kremlinului și nu va mai putea trece mai departe. Desigur, Moscova ar putea să dea în mod operativ „la bot” unor “parteneri” nerezonabili, însă propune un proiect uman de dezvoltare a relațiilor dintre Est și Vest, în condiții de paritate în securitate. Prin niște angajamente asumate, puse pe hârtie, nu prin “intenții nobile” după modelul anilor ’90.
Editoriale
Un adevărat eșec: De ce Biden nu a reușit să construiască o coaliție împotriva Rusiei