Anton Skripunov
O armată, un stat major și un singur inamic – în Uniunea Europeană se discută aprins despre planul “Busola Strategică”. Este vorba despre înființa propriul bloc militar, diminuând dependența de NATO și SUA. Însă mulți se opun ideii, din diverse motive.
„Război hibrid”
“Să transformăm Europa în ceva măreț și să o facem cu adevărat independentă” - răsună la Bruxelles. Iar un ajutor în acest sens va fi “Busola Strategică” - noua strategie de apărare până în 2030.
Aceasta a fost elaborată extrem de rapid pentru o UE extrem de birocratizată. La sfârșitul anului 2020 Germania a propus “elaborarea unui complex de măsuri” pentru protejarea de diverse amenințări. Peste o jumătate de an draftul a fost prezentat guvernelor naționale.
Către martie 2022 concepția urmează să fie aprobată. Oficialii europeni își grăbesc colegii ca niciodată.
“Analiza amenințărilor arată foarte clar că Europa este în pericol. (...) În primul rând, capacitățile noastre economice sunt restrânse tot mai mult. Acum treizeci de ani UE aparținea un sfert din bogățiile lumii, iar peste douăzeci de ani va deține doar 10 la sută. În afară de aceasta, populația se reduce rapid: către sfârșitul secolului în Europa vor fi doar cinci la sută din populația mondială”, sperie Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă și de Securitate Comună, Josep Borrell.
Evenimentele din Afganistan au arătat că “partenerii americani” nu sunt în stare să se apere nici măcar pe ei înșiși. Iată de ce europenii trebuie să prevină de sine stătător catastrofa iminentă.
În document sunt menționați “călăreții apocalipsei” – Rusia, care în opinia autorilor “utilizează tactica războiului hibrid, dezinformarea și atacurile cibernetice”. Se amintește de China – “concurentul economic și adversarul sistemic”.
Iată de ce Uniunea Europeană are nevoie de o strategie comună, un buget comun de apărare și trupe – chiar și în spațiul cosmic. Către anul 2025 Bruxelles planifică înființarea “unei grupări universale de reacție rapidă” din cinci mii de luptători.
“Tentativele anterioare de desfășurare a trupelor UE au avut un succes modest. Noua strategie face ca trupele noastre să fie mai operative și mai eficiente”, se arată convins Borrell. Și oferă un exemplu: criza migranților la frontiera polono-belarusă, care putea fi soluționată rapid dacă documentul ar fi fost adoptat.
Însă demnitarul european nu specifică cum anume ar fi fost soluționată problema. Nu este deloc clar și cine va conduce trupele și cu ce va fi înarmat contingentul, cum vor fi coordonate operațiunile. Sunt mai multe semne de întrebare. Comisarul răspunde scepticilor scurt: “Nu mă interesează contradicțiile”.
Renunțarea la jug
Spre această idee asmută nu doar Bruxellesul. De noul sistem sunt interesați Berlinul și Parisul. Acolo se vorbește deschis despre “dorința de a obține independență” față de forțele externe.
În primul rând e vorba de NATO. Anume forțele alianței, potrivit tratatului UE, servesc în calitate de fundament al apărării continentului. În frunte cu SUA, firește.
Americanii și-au făcut viză de reședință în Europa după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Numărul militarilor a crescut continuu, ajungând la 300 de mii în anii 80. Acum este vorba de aproximativ 60 de mii.
Contingentul de bază – 34 de mii – este în Germania, unde se află cea mai mare bază americană din afara SUA – Ramstein. În ultimii ani politicienii germani fac declarații deloc binevoitoare despre oaspeții de peste ocean: în cea mai mare parte, aceștia sunt întreținuți din banii Berlinului. Mai mult – sunt nevoiți să procure arme anume de la Pentagon, ceea ce nu este pe plac tuturor. Așa, cum Bundestagul are de ales între F-35 și „autohtonul” Eurofighter.
Totodată, nemții își propun să dezvolte primii avioane de vânătoare de generația a șasea. Împreună cu francezii: Emmanuel Macron mereu meditează despre independența militară a UE. Parisul vede în Washington un concurent atât în Africa și Orientul Mijlociu, cât și pe piața armelor. În același timp, Franța și-a majorat exportul de arme cu 72 la sută.
Cifra putea fi și mai mare dacă Australia nu ar fi renunțat brusc la submarinele franceze. Canberra a preferat o alianță militară cu Statele Unite și Marea Britanie în cadrul proiectului AUKUS. Întreruperea contractului de 56 de miliarde de euro a fost tratată de Palatul Élysée drept „o lovitură în spate”.
Există anumite nemulțumiri și în Italia, unde Pentagonul are cele mai mari baze navale. Politicieni din Roma se pronunță cu atenție, însă italienii de rând protestează de mai mulți ani împotriva yankee, care provoacă scandaluri, molestează trecătorii. În anul 2017, spre exemplu, după o serie de bătăi în stare de ebrietate în Vicenza, americanilor le-a fost interzisă părăsirea unităților militare.
“Suntem bucuroși de prezența voastră”
Lideri la numărul de incidente sunt Țările Baltice. În mai, în orașul estonian Tapa militarii americani au hărțuit sexual fetele locale. A izbucnit un conflict, care a fost aplanat în urma intervenției ambasadei SUA de la Tallin.
Însă balticii nu protestează, iar autoritățile sunt nespus de “bucuroase de prezența forțelor americane”. Și construiesc baze pentru ei: Herkus din Lituania a fost inaugurată în august, la inițiativa Vilniusului, chiar dacă Pentagonul avea îndoieli în privința utilității acesteia.
“Necesitatea ei este evidentă ca niciodată. Vom oferi tot ce este necesar, vom crea toate condițiile necesare pentru asigurarea pregătirii de luptă a trupelor”, s-a adresat Washingtonului ministrul Apărării, Arvydas Anušauskas.
În prezent în republică se află aproximativ 500 de militari americani, 30 de tancuri Abrams și 25 de vehicule blindate Bradley. O grupare mult mai mare este dislocată aici atunci când au loc exerciții militare.
În Polonia există o întreagă brigadă de tancuri și blindate. În curând Pentagonul urmează să ridice o bază militară, unde va disloca 85 de tancuri, 190 de mașini de luptă ale infanteriei, 35 de sisteme autopropulsate de artilerie și patru tancuri constructoare de poduri. Până la frontiera rusească e o distanță de doar 256 de kilometri.
“Noul conflict”
Polonia și Țările Baltice se opun “Busolei” din cauza “amenințării rusești”. Alți sceptici invocă motive economice. Critica vine în mod special din partea “membrilor mai tineri” ai Uniunii Europene, cu posibilități mai modeste. Spre exemplu Cehia, al cărei reprezentat în Parlamentul European, Alexandr Vondra, numește proiectul “din cale afară de ambițios”.
„Pe de altă parte, Rusia și China sunt menționate acolo drept niște adversari periculoși, iar pe de altă parte – UE îi consideră parteneri”, spune politicianul.
Se menționează că astfel de „aplicare a unor etichete” va agrava situația economică. În special în perioada pandemiei.
Însă Bruxellesul cere majorarea bugetelor militare, chiar dacă UE în ultimii șapte ani a cheltuit pentru Apărare 1,93 trilioane de dolari. Un șir de state refuză să aloce bani pentru o inițiativă care “dublează ceea ce există deja”. Pe lângă NATO, în Europa activează câteva structuri, în special European Corpus, capabil teoretic să desfășoare patru divizii. Cei peste șapte mii de luptători au acționat acum 20 de ani în Bosnia și Kosovo.
“Țările interesate de proiect, în primul rând Franța, vor reuși să-l impună. Subiectul este actual: NATO fusese creat în alte condiții și pentru alte scopuri, iar astăzi structura de confruntare este alta: nu există o linie clară a frontului”, explică vicepreședintele Academiei de Probleme Geopolitice, Constantin Sokolov.
Însă, menționează expertul, nu este pe deplin clar cum noua alianță va conviețui cu forțele americane, care „puțin probabil își vor părăsi bazele”. Sunt posibile focare de tensiuni chiar în interiorul UE.