BUCUREȘTI, 8 nov – Sputnik, Gerogiana Arseni. Mikhail Davîdov este nu doar un foarte bun diplomat rus și directorul Casei Ruse din București, ci și un excelent observator al situației din România.
Mikhail Davîdov are numai cuvinte frumoase de spus la adresa României.
”A trecut un an de la sosirea mea în România și, în ciuda faptului că am fost în mod sever limitați în ultima perioadă din cauza pandemiei de coronavirus, este clar că Rusia și România au un bun potențial de cooperare”, a declarat directorul Casei Ruse din București într-un interviu acordat publicației monitorulsv.ro.
În opinia diplomatului, românii și rușii au aceeași atitudine față de viață și o mentalitate destul de similară.
Mai mult decât atât, crede Davîdov, atât rușii, cât și românii au multe de spus despre cultura și arta proprie, domenii în care se pot găsi, de altfel, multe intersectări interesante.
Diplomatul rus nu a pierdut din vedere nici aspectul legat de credința ortodoxă, comună rușilor și românilor, subiect despre care spune că, la o privire mai atentă devine evident că ”popoarele noastre ortodoxe au mai multe asemănări decât deosebiri”.
Directorul Casei Ruse din București este convins că relațiile comerciale și economice dintre România și Rusia au, de asemenea, mari oportunități.
”Și sper că afacerile vor deveni unul dintre factorii motori cei mai puternici pentru dezvoltarea cooperării bilaterale dintre Rusia și România”, a punctat Davîdov.
”Pentru România, Kremlinul avea forța de atracție a Bizanțului”
Ideea enunțată de Mikhail Davîdov referitoare la faptul că ortodoxia a reprezentat și continuă să fie un liant puternic și de nedzdruncinat între România și Rusia a fost subliniată și de cunoscutul autor american al mai multor cărți de politică, în primul rând de afaceri externe, Robert D. Kaplan.
În lucrarea sa, intitulată ”În umbra Europei – două războaie reci și trei decenii de călătorie prin România și dincolo de ea”, Kaplan susține că ”Rusia era, în imensitatea ei, astrul călăuzitor al ortodoxiei, sufletul și protectorul ortodocșilor din Principatele Române” și că ”pentru țăranii români, săraci și nefericiți, slujba ortodoxă, cu muzica și icoanele sale, era printre ”cele mai înălțătoare și frumoase experiențe” (Op. cit. pag. 182).
”Pentru România, Kremlinul avea forța de atracție a Bizanțului”, mai spune Kaplan.