Jocurile Olimpice de vară, care s-au încheiat la Tokyo în acest weekend, le-au adus multe emoții atât pozitive, cât și negative concurenților și fanilor din întreaga lume. Secunde de triumf și mândrie pentru sportivii noștri, momentele de dezamăgire și tristețe sunt o paletă standard a emoțiilor pentru orice olimpiadă.
Clasamentul final al medaliilor a reflectat fără înfrumusețări starea reală a lucrurilor din comunitatea sportivă în acest moment. Statele Unite ale Americii și China și-au disputat între ele întâietatea în clasament și doar în ultima zi americanii au reușit să câștige cu o medalie de aur mai mult.
Locul trei al Japoniei este, fără îndoială, un plus imens și un pas înainte pentru țara, care a ocupat locul 6 în clasamentul final al Jocurilor anterioare de vară, de la Rio de Janeiro. Dar iată că locul cinci al echipei de sportivi a Comitetului Olimpic Rus poate fi apreciat în mod diferite. În ceea ce privește numărul total de medalii, rușii au depășit rezultatul olimpiadei trecute, însă Rusia nu a mai coborât de mult timp sub locul 4.
Evoluția sportivilor din țările vecine nu poate fi calificată fără echivoc drepte succes sau eșec. Ca întotdeauna, în sport, unii au reușit să obțină un succes remarcabil, în timp ce alții nu au reușit să demonstreze tot ceea de ce sunt capabili.
Dacă echipa națională CSI ar fi venit la Jocurile de la Tokyo ca o singură echipă, atunci în clasamentul final al medaliilor aceasta ar ocupa locul patru, depășind echipa națională a Marii Britanii. La Olimpiada trecută, rușii „nu au obținut” cel puțin 4 medalii de aur la gimnastică ritmică și sporturi de echipă. Într-o ipotetică echipă a CSI, Uzbekistan, Belarus și Letonia le-ar fi venit în ajutor rușilor.
Și dacă Georgia și Ucraina nu ar fi părăsit la timpul respectiv CSI, atunci acestei echipe i s-ar fi garantat locul trei în clasamentul final al medaliilor, devansând chiar puternica echipă japoneză.
După cum știm însă, în istoria nu există ”dacă”. Prin urmare, nu are rost să ne facem inimă rea în legătură cu echipa imaginară a CSI. Am vrea doar să mai amintim o dată cele mai spectaculoase și remarcabile momente ale Jocurilor Olimpice de la Tokyo, situațiile neobișnuite și curioase cu care s-au confruntat sportivii noștri.
Adio de la legendă și un „aur” pentru două țări
Jocurile din Japonia au devenit cu adevărat semnificative pentru echipa națională a Uzbekistanului. Pe lângă primul loc printre toate țările CSI în clasamentul medaliilor, Jocurile Olimpice de la Tokyo au devenit ultimele pentru celebra gimnastă Oxana Ciusovitina, pentru care Jocurile Olimpice-2020 au fost cel de al optulea Joc la număr.
Legenda uzbecă nu a reușit să le impună lupta rivalilor mai tineri. Poate că un anumit rol a fost jucat de confuzia de dinaintea începerii olimpiadelor, cu numirea portdrapelului echipei naționale la deschiderea competiției. În ultimul moment, s-a decis că Oxana nu va poarte steagul, ceea ce, fără îndoială, a indispus-o pe sportivă.
Олимпиада-2016. Gimnasta din Uzbekistan Oxana Ciusovitina
© Sputnik / Алексей Филиппов
/ În pofida faptului că a rămas fără medalie, în timpul Jocurilor Olimpice Oxana a încercat să facă posibilă alegerea sa în comisia de sportivi a Comitetului Olimpic Internațional pentru a continua să trăiască în sport și să sprijine generațiile următoare, dar chiar și aici sportiva nu a avut noroc. Iată o astfel de sărbătoare, într-adevăr cu lacrimi în ochi.
Nu putem să nu amintim de un alt erou de la Tokyo 2020, halterofilul Akbar Juraev, care a câștigat o medalie de aur în Japonia. Un fapt interesant, care nu le-a scăpat fanilor artelor marțiale din țările CSI - primul antrenor al câștigătorului Jocurilor a fost antrenorul kazah Erjas Boltaev.
Mușcătura adversarului și ajutor pentru frate
Jocurile Olimpice sunt o competiție sportivă în care există întotdeauna atât câștigătorii, cât și învinși. Primii se bucură de victoriile mult așteptate, în timp ce alții, cu capul plecat, încearcă să-și dea seama de cauzele nereușitei și se gândesc la șansele de viitor de a-și demonstra superioritatea.
Jocurile nu au fost prea reușite pentru reprezentanții Azerbaidjanului, țara „a ratat” 11 medalii (0-3-4 în loc de 1-7-10) și Kazahstanului, care ar mai fi putut obține 10 medalii (0-0 -8 față de 3-5-10). Și dacă ”concluziile organizaționale” la Baku au urmat chiar în timpul Jocurilor – grupul de antrenori ai echipei masculine de judo a fost demis în componență deplină după eșec, atunci reprezentanții Kazahstanului au ieșit în evidență prin altceva.
Un mic scandal a avut loc cu participarea luptătorului din Kazahstan Nurislam Sanaev: în timpul competiției din semifinale l-a mușcat pe luptătorul din India Ravi Kumar, ceea ce a provocat un val de indignare în patria victimei. Acest caz a fost examinat de Federația Internațională de Lupte. În hotărârea Federației este precizat că mușcătura a avut loc, dar a fost o „reacție neintenționată”, prin urmare nu vor urma sancțiuni. Reprezentantul Indiei s-a plâns de faptul că a fost mușcat, dar până la urmă s-a dovedit că nici el nu este ”fără de păcat”. În finală, deja el la-a mușcat pe luptătorul rus – și chiar până la sânge. Dar până la urmă a pierdut.
Conferința de presă de după câștigarea medaliei de bronz la haltere de către Igor Son va rămâne pentru totdeauna în memoria numeroșilor jurnaliști aflați la Tokyo. Faptul este că autoritățile din Kazahstan le oferă câștigătorilor la Jocurile Olimpice între 75 și 250 de mii de dolari pentru medalii. După evoluție, sportivul a povestit că fratele său mai mic este bolnav de paralizie cerebrală.
"Frățiorul meu este invalid cu paralizie cerebrală, acum toți apropiații mei, mama și tata sunt în Coreea pentru tratamentul fratelui meu. Sarcina mea este să-l pun pe fratele meu pe picioare, vio trăi din ceea ce va rămâne (din premiu – nota Sputnik)", a răspuns sportivul, fiind întrebat ce va face cu banii câștigați pentru medalie.
Declarații tari și încălcări grave
Uneori, sportivii cedau nervos și își permiteau declarații tari, de rezonanță, care au ajungeau imediat la publicul larg. Și dacă în situația cu atleta belarusă Cristina Timanovskaia este încă devreme pentru a fi pus punctul, atunci momentul destul de delicat cu reacția luptătorului armean Artur Aleksanian după ce a fost înfrânt în finală de rusul Musa Eevlov poate fi considerat epuizat. Aleksanian a refuzat să-și pună medalia de argint la ceremonia de premiere și nu a comentat înfrângerea sa în finala competiției olimpice la categoria de greutate de până la 97 kg.
La rugămintea jurnaliștilor de a acorda un interviu, sportivul în vârstă de 29 de ani a răspuns: „Trebuie să fii din Rusia pentru a câștiga”. Această frază a provocat o rezonanță largă în mass-media rusă. Ulterior, ambii sportivi au spus că nu au niciun fel de pretenții unul față de celălalt, cu asta s-a și încheiat situația, spre bucuria tuturor fanilor sportului.
Și cum rămâne totuși cu Timanovskaia? CNO din Belarus a declarat că este încă deschis „pentru continuarea dialogului” și „este în strânsă cooperare cu CIO pentru a clarifica toate circumstanțele deciziei luate”. Alergătoarea a spus că vrea să-și continue cariera sportivă și intenționează să participe la cel puțin încă două olimpiade.
Sportivii din Kîrgîzstan și Tadjikistan s-au pomenit într-o situație destul de curioasă. Și acest lucru s-a întâmplat chiar la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice. Toți participanții la parada olimpică purtau măști, în timp ce majoritatea membrilor echipelor naționale ale Kîrgîzstanului și Tadjikistanului au trecut fără ele, ignorând protocoale actualele privind COVID-19. A doua zi, conducerea CIO i-a avertizat pe sportivi, notând că doar un singur atlet din Kârgâzstan a apărut cu masca pe față.
Victorii importante pentru cei dragi.
Calea sportivă a oricărui atlet este imprevizibilă, începându-ți cariera pentru o țară, este posibil să mergi la alt capăt al lumii și să continui să cucerești noi culmi acolo. Astfel, Jocurile Olimpice de la Tokyo au fost de succes pentru originara din Chișinău care a reprezentat echipa națională a Italiei la gimnastică ritmică.
Este vorba despre Daniela Mogurean, care s-a născut la Chișinău în 2001. Se știe că ea locuiește cu familia în Padova, Italia. Echipa italiană de gimnaste a cedat în fața rivalilor din Rusia, care au luat argintul, precum și a celor din Bulgaria, care au cucerit aurul olimpic.
Iar toți fanii sportului din Armenia, evident, s-au bucurat sincer de succesul „de aur” al gimnaștilor ruși, inclusiv Artur Dalaloian, precum și de jocul uimitor al tenismenului rus Karen Hacianov în finala competiției masculine, care a fost foarte aproape de medalia de aur.
Și asta fără a ține cont de medaliile istorice ale țărilor noastre. Prima medalie olimpică din istoria Armeniei independente la gimnastică, câștigată de Artur Davtian, care a fost felicitat personal de președintele Armeniei Armen Sarkissian. Aurul mult așteptat al belarușilor - victoria lui Ivan Litvinovici la salt trambulină. Halterofila Polina Guryeva, care i-a adus Turkmenistanului prima medalie olimpică din istoria modernă a țării. Lista ar putea fi continuată la nesfârșit.
Jocurile Olimpice s-au încheiat, focul la Tokyo s-a stins. Deja peste trei ani, acesta va fi aprins din nou la Paris, unde vom aștepta de la olimpicii noștri noi victorii, realizări și depășiri ale circumstanțelor.
Ceremonia de închidere a ediției XXXII a Jocurilor Olimpice de vară de la Tokyo
© Sputnik / Григорий Сысоев
/