Astăzi creștinii ortodocși din Republica Moldova au mers la biserică pentru a-l cinsti pe Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, supranumit și doctorul fără de arginți. Sfântul Mare Mucenic Pantelimon este chemat în rugaciuni de către preoţii Bisericii la Taina Sfântului Maslu şi la Sfinţirea Apei, împreună cu Sfântul Sfinţit Mucenic Ermolae şi cu ceilalţi sfinţi doctori fără de arginţi şi făcători de minuni.
Tot astăzi, la Biserica "Întâmpinarea Domnului" din incinta Universității de Stat din Moldova, a fost adusă spre închinare credincioșilor o icoană cu chipul Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei, Făcătorul de Minuni, cu părticică din sfintele sale moaște, informează portatul de spiritualitate creștină ortodox.md.
Potrivit Sinaxarului din data de 27 iulie / 9 august, Sfântul Pantelimon s-a născut la Nicomidia (fost oraș din Asia Mică, în apropiere de Constantinopol și de Eniceea). Eustorgios, tatăl său, era senator păgân, iar mama sa Evula era creștină. Aceștia i-au dat numele de Pantoleon.
Încredințat spre educație lui Eufrosin, medic de renume, el ajunse după puțină vreme la o cunoaștere desăvârșită a artei medicale. Într-atât de bine încât împăratul Maximian, care ii remarcase calitățile, intenționa să-l ia la palat ca medic particular. Tânărul trecea în fiecare zi prin fața casei unde era ascuns Sfântul Ermolae. Acesta la invitat într-o zi în casa sa și începu să-l învețe că știința medicală nu poate aduce decât slabă ușurare naturii noastre suferinde și sortită morții și că doar Hristos, singurul Doctor adevărat, a venit să ne aducă Mântuirea, fără leacuri și fără plată.
Botezul lui Pantoleon
Tânărul Pantoleon începu să-l viziteze cu regularitate pe Sfântul Ermolae și fu inițiat de el în Tainele credinței. Într-o zi, pe când se întorcea de la Eufrosin, găsi pe drum un copil mort. Acesta fusese mușcat de o năpârcă. Atunci el a decis că venise momentul ca să probeze adevărul promisiunilor lui Ermolae și a început să cheme în ajutor Numele lui Hristos și pe dată copilul se ridica, iar năpârca muri. Atunci el a alergat la Ermolae si ceru să primească fără întârziere Sfântul Botez. El a rămas în preajma bătrânului încă opt zile pentru a se bucura de învățăturile lui, după care a revenit acasă.
Fiind întrebat de tatăl său unde a fost, el a răspuns că rămăsese la palat pentru a-l vindeca pe un om de pe lânga împărat. Pastrând în secret convertirea lui, el este preocupat pentru a-l convinge pe Eustorgios, tatăl său, de zădărnicia închinării la idoli.
Doctorul fără de arginți
După o vreme fu adus la tatăl său senator un orb care îl imploră pe Pantoleon să îl vindece, căci își pierduse zadarnic toată averea pe la doctori.
Punându-și nădejdea în Hristos, tânărul confirma în fața tatălui său uimit că avea sa îl vindece prin harul Stăpânului său. Făcu semnul Crucii pe ochii orbului, rugându-se lui Hristos și pe loc bărbatul și-a recăpătat vederea, nu numai a ochilor trupului, ci și ai sufletului, căci el înțelese că Hristos îl vindecase.
Acesta a fost botezat de Sfântul Ermolae împreună cu Eustorgios.
Pantoleon împărți atunci moștenirea sa săracilor, elibera sclavii și se dedica și mai vârtos îngrijirii bolnavilor cărora nu le cerea în schimb decât să creadă în Hristos, cel venit pe pământ pentru a ne vindeca de toate bolile noastre.
Ceilalți doctori din Nicomidia începură să fie invidioși pe el și cum el îngrijise pe un creștin care tocmai fusese chinuit din ordinul împăratului, ei profitară de ocazie pentru a-l denunța la Maximian.
Minunile și Mucenicia
Împăratul, aflând că Pantelimon l-a vindecat pe orb invocând numele lui Hristos, s-a înfuriat și a cerut să i se taie capul. Maximian îi reproșa că ar fi trădat încrederea pe care i-o acordase și îl acuza că îl insultă pe Asclepios și pe ceilalți zei prin credința sa în Hristos, un om mort crucificat. Sfântul îi răspunse că atât credința, cât și mila față de adevăratul Dumnezeu sunt superioare tuturor bogățiilor și onorurilor acestei lumi de deșertăciune și pentru a-și întări argumentele îi ceru lui Maximian să-l pună la încercare.
Atunci a fost adus un paralitic, asupra căruia preoții păgâni spuseră încântațiile lor. Pantoleon se rugase lui Dumnezeu și luând pe paralitic de mână, îl vindecă în numele lui Hristos. Numeroși păgâni, văzându-l pe om mergând, crezură în adevăratul Dumnezeu, în timp ce preoții păgâni insistau pe lângă împărat să fie ucis acest rival periculos.
După mai multe tentative a împăratului păgân de a-l convinge să se închine la idoli, el a înțeles că nu va putea să-l clintească din credința sa. Maximian dădu atunci ordin ca Pantoleon să fie decapitat, iar trupul să fie aruncat în foc.
”Numele tău nu va mai fi Pantoleon ci Pantelimon”
Sfântul ajunse cu bucurie la locul execuției, în afara orașului, dar în momentul în care călăul își agita spada, aceasta se topi precum ceara se topește în foc. În fața acestei minuni, soldații care erau de față îl mărturisiră pe Hristos.
Pantoleon îi îndemna însă să își îndeplinească datoria și mai spuse o ultima rugăciune. Un glas de sus îi răspunse:
"Slujitor credincios, dorința ta va fi acum îndeplinită, porțile cerului îți sunt deschise, cununa ta e pregătită. Tu vei fi de-acum înainte adăpost deznădajduiților, ajutor celor încercați, doctor bolnavilor și teroare demonilor, de aceea numele tău nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon" (care inseamna "prea milostiv").
Când capul îi căzu, curse lapte din gâtul lui, trupul sau deveni alb ca zăpada, iar măslinul uscat de care fusese legat înverzi din nou pe data și rodi cu fructe din belșug.
Soldații, cărora li se dăduse ordin să ardă trupul Sfântului, îl încredințară credincioșilor care îl îngropară pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul și se duseră să propovăduiască Vestea cea Buna și în alte locuri.
Moaștele Sfântului Pantelimon nu au încetat să săvârșească vindecare și să aducă harul lui Hristos, singurul Doctor al sufletelor și trupurilor tuturor celor care se apropie de El cu evlavie.