CHIȘINĂU, 29 iul - Sputnik. Pe 29 iulie, regiunea transnistreaă marchează aniversarea introducerii primilor pacificatori pe malurile Nistrului.
Interlocutorii Sputnik Moldova sunt încrezători că misiunea rusă de menținere a păcii, care și-a îndeplinit cu brio atribuțiile trei decenii la rând, nu își va pierde actualitatea pentru mult timp în continuare.
"Introducerea forțelor de menținere a păcii pe malurile Nistrului în iulie 1992 a avut loc cu acordul tuturor părților, nu a fost exclusiv poziția Rusiei – spune Dmitri Juravlev, directorul general al Institutului rus pentru probleme regionale într-un interviu pentru Sputnik Moldova. – În acel timp, conducerea Moldovei sincer considera că introducerea acestui contingent va contribui la neutralizarea situației de criză. Evident, și populația din Transnistria".
Însă autoritățile moldovene de astăzi, subliniază expertul, au deja un punct de vedere complet diferit.
În orice caz, potrivit lui Juravliov, eșecul „Planului Kozak” la începutul anilor 2000 a fost de fapt realizat exclusiv de partea moldovenească.
"Deci, trebuie să se înțeleagă că sarcina inițială a forțelor de menținere a păcii nu a fost apărarea transnistrenilor de Moldova, sau viceversa. Scopul principal a fost de a pune capăt vărsării de sânge și de a reține părțile pe teritoriile sale. Totuși, în continuare totul urma să se decidă exclusiv prin intermediul diplomației.
Prin urmare, introducerea unui contingent de menținere a păcii nu este o ocupație a Transnistriei, nu un război cu Moldova. Aceasta este doar o încercare de a îndepărta ambele părți de „jucăriile periculoase”, – menționează Juravlev.
În același timp, în opinia sa, nici Rusia, nici malul stâng nu au abordat vreodată chestiuna că Transnistria nu face parte din Moldova. Rusia, notează expertul, își dorea doar ca oamenii de pe malul stâng al Nistrului să dispună de posibilitatea să trăiască în siguranță, împărtășind pozițiile politice pe care le consideră necesare de a le susține. Și să nu fie uciși pentru aceasta.
Și evidențiază în mod deosebit: Rusia niciodată nu a considerat Transnistria ca un fel de entitate națională, crezând că neînțelegerile dintre malul drept și cel stâng al Nistrului poartă un caracter exclusiv politic, și nu național ori cultural.
Anume din aceste considerente, crede Juravlev, Rusia încă nu a recunoscut oficial Transnistria ca stat separat de Moldova, spre deosebire de, spre exemplu, Abhazia.
"Conflictul din 92 a fost unul de conotație politică. Și, din păcate, acesta poate progresa în caz dacă formațiunile politice pro-occidentale existente din Moldova vor dori să impună (și acesta este cuvântul cheie aici) alegerea lor geopolitică asupra Transnistriei.
Acum 30 de ani, soldații pacificatori au fost chemați – deci ei au venit. În caz dacă astăzi ei vor fi îndemnați să plece, vor pleca, însă doar dacă aceasta este dorința și decizia populației ambelor maluri ale Nistrului" – este convis Juravliov.
Directorul Institutului transnistrean de cercetare socio-politică și dezvoltare regională, Igor Șornikov, este ferm convins că este nepotrivit să vorbim despre rezultatele misiunii de menținere a păcii de pe Nistru doar la timpul trecut.
"Misiunea de menținere a păcii în Transnistria și-a îndeplinit, își îndeplinește și, sunt convins, va îndeplini sarcina sa la fel de eficient. Nu există niciun dubiu referitor la acest fapt din partea locuitorilor din Transnistria, care văd zilnic pacificatorii ruși și știu că ei sunt oamenii pe care poți miza", spune Șornikov.
Majoritatea transnistrenilor percepe pacificatorul rus ca cel mai potrivit simbol al păcii, stabilității și liniștii, afirmă expertul.
"Oamenii sunt convinși că aceast fapt reprezintă o garanție că nu va exista un nou conflict militar pe Nistru. Acest lucru este prezent la nivel psihologic deja", răspunde Șornikov.
De aceea, în opinia sa, orice dorință de a schimba formatul de menținere a păcii, zis în mod delicat, nu va întâlni înțelegere în rândul locuitorilor de pe malul stâng.
"Astfel de propuneri întâmpină, inevitabil, o punere dură în Transnistria, sunt percepute ca o amenințare, drept ultimatum și măsură de presiune", se arată convins Șornikov.