CHIȘINĂU, 27 feb - Sputnik. Cea de-a doua duminică din perioada Triodului se numește Duminica Fiului Risipitor, cea care ne descoperă că pentru a învia din moartea păcatului, e nevoie de pocăință. În Evanghelia citită astăzi în toate bisericile creștinii sunt atenționați că dacă am urmat fiului risipitor în cădere, atunci trebuie să-i urmăm și în ridicare.
Potrivit Tradiției, pilda fiului risipitor este o concentrare a iconomiei mântuirii. Graba tatălui care vine în întâmpinarea fiului său pocăit întinzându-i bratele, simbolizează plecăciunea Cuvântului Care ”vine în întâmpinarea” omului căzut prin întrupare. Hristos își întinde brațele Sale pe Cruce pentru a strânge întreaga umanitate și a o aduce la sânul Tatălui îndumnezeind-o, așa cum tatăl parabolei își întinde brațele ca să primească cu drag pe fiul său. Hristos este de asemenea reprezentat și de vițelul cel gras junghiat, obiect al bucuriei veșnice a invitaților la ospățul eshatologic.
Despre fii risipitori din ziua de astăzi
Părintele Calistrat de la mănăstirea Vlădiceni de lângă Iași le-a vorbit creștinilor despre fiii risipitori din ziua de astăzi.
”Consider că fii risipitori de astăzi sunt mult mai perverși decât fiul risipitor de atunci. Aș considera că fii risipitori de astăzi au inventat metode noi de a-L plictisi și enerva pe Dumnezeu și aș putea să spun chiar că fiii risipitori de astăzi au depășit cu mult norma bunului simț în raport cu fiul risipitor de atunci. Ăla și-a luat o parte de avere și a plecat, și a cheltuit-o și a ajuns tot la mila tatălui. Unii astăzi își vând mai ușor părinții ca să le consume averea”, explică ieromonahul Calistrat.
Fiul Risipitor - model
Unii ar putea să se întrebarea dacă merita ca să fie dată drept model experiența dramatică a fiului pierdut? Nici un tata n-ar dori ca propriul său fiu să treacă prin această experiență. Și totuși, considerăm că este necesar și asta pentru că stăruința în virtute și păstrarea comuniunii cu Dumnezeu sunt preferabile unei vieți care aluneca spre păcat.
Iar cel ce recomanda sau dorește această experiență a fiului risipitor, comite un păcat împotriva Duhului Sfânt, deoarece își pune prea marea încredere numai în bunătatea lui Dumnezeu fără a încerca să facă un efort personal pentru a câștiga mântuirea proprie. Să nu uităm că păcatul poate fi iertat de Dumnezeu prin duhovnic la spovedanie, dar urmările lui nu sunt prin aceasta cu totul șterse.
Iar acum să medităm și noi și să ne uitam dacă ne asemănăm cu Fiul risipitor, atunci trebuie să părăsim cele potrivnice firii și să ne întoarcem la cele potrivite.
Iar dacă împlinim poruncile, atunci să fim cu băgare de seamă să nu ne asemănăm fiului cel mare, care se afla în casa tatălui său însă, în același timp, era departe de el, astfel făcându-ne și noi nevrednici de a gusta din vițelul cel îngrășat.
Evanghelia duminicii Fiului Risipitor - Luca 15, 11-32
”Un om avea doi fii. Și a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. Și el le-a împărțit averea. Și nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o țara depărtată și acolo și-a risipit averea, trăind în desfrânări. Și după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în țara aceea, și el a început să ducă lipsă. Și ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei țări, și acesta l-a trimis la țarinile sale să păzească porcii. Și dorea să-și sature pântecele din roșcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea.
Dar, venindu-și în sine, a zis: Câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, am greșit la cer și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argații tăi. Și, sculându-se, a venit la tatăl său. Și încă departe fiind el, l-a văzut tatăl sau și i s-a făcut mila și, alergând, a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat. Și i-a zis fiul: Tată, am greșit la cer și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Si a zis tatăl către slugile sale: Aduceți degrabă haina lui cea dintâi și-l îmbrăcați și dați inel în mâna lui și încălțăminte în picioarele lui; și aduceți vițelul cel îngrășat și-l înjunghiați și, mâncând, să ne veselim; căci acest fiu al meu mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat. Și au început să se veselească.
Iar fiul cel mare era la țarină. Și când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit cântece și jocuri. Și, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, și tatăl tău a înjunghiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit sănătos. Și el s-a mâniat și nu voia să intre; dar tatăl lui, ieșind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâția ani iți slujesc și niciodată n-am călcat porunca ta. Și mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el vițelul cel îngrășat. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna ești cu mine și toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim și să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat”.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova