MOSCOVA, 23 nov – Sputnik. Prezența militarilor ruși în Nagorno-Karabah reduce la zero șansele recurgerii la mijloace militare pentru soluționarea conflictului, permite conducerii Azerbaidjanului și Armeniei să revină la masa de negocieri, iar localnici să revină în propriile case. E o demonstrare a eficienței politicii externe rusești, a unei organizări perfecte și a unei pregătiri la nivel înalt al armatei rusești.
Prin acțiunile lor, forțele de menținere a păcii exclud reluarea confruntărilor între adversari în zona de conflict. Avioanele aviației militare de transport a Forțelor Aerospațiale ale Rusiei continuă să transfere trupele și tehnica celei de-a 15-a brigăzi de infanterie motorizată, care devine un garant sigur al stabilității în Caucazul de Sud. După demararea operațiunii în Stepanakert și alte localități din Nagorno-Karabah, de pe teritoriul Republicii Armenia au revenit peste patru mii de refugiați. Doar pe 19 noiembrie, cu 27 de autocare escortate de pacificatori, au sosit peste 1200 de oameni.
Pentru rezolvarea unui set de sarcini umanitare complicate, în Nagorno-Karabah activează o unitate a Ministerului pentru Situații Excepționale al Rusiei în cadrul Centrului interinstituțional de reacție, precum și cinci structuri specializate – de deminare umanitară, medicală, transport și aprovizionare, reconciliere a părților.
Posturile de observare, patrulare și de poliție în zonele de securitate „Nord” și „Sud” se observă cu ochiul liber. Forțele rusești de menținere a păcii asigură securitatea circulației autoturismelor civile prin coridorul Lacin, verifică mașini pentru a preveni transportarea armelor. Multe sarcini, structuri, mecanisme și algoritmul operațiunii ruse în Karabah nu sunt evidente. Situația din Karabah este fără precedent în istorie și înaintează cerințe dure militarilor brigăzii 15 a infanteriei motorizate.
FSB al Rusiei va efectua controlul asupra asigurării de către Armenia a transportului între districtele de Vest ale Azerbaidjanului și Republica Autonomă Naxçıvan (libera circulație a cetățenilor, mijloacelor de transport și a mărfurilor în ambele direcții).
Guvernul Federației Ruse va asigura toate cheltuielile financiare legate de activitatea forțelor de pacificare. Costul operațiunii se ridică la sute de milioane de dolari pe an (personalul, exploatarea tehnicii, consumul combustibilului), însă securitatea Caucazului de Sud nu poate fi apreciată cu bani.
Operațiunea are o însemnătate imensă, ratingul este cel mai înalt. Chiar dacă misiunea rusă din Karabah nu este din cele mai numeroase (la nivel de ONU), are o importanță extrem de mare pentru menținerea stabilității în Caucazul de Sud din regiunea Caspică.
Spațiul ex-sovietic
Forțele de menținere a păcii au făcut totul pentru consolidarea securității în spațiul ex-sovietic, în Abhazia, Oseția de Sud, Tadjikistan, Transnistria. Toate evenimentele tragice recente din Nagorno-Karabah demonstrează prezența unor riscuri potențiale pentru declanșarea conflictelor militare între statele CSI. Printre exemplele unei astfel de vulnerabilități este declarația programatică (sau de serviciu) a președintelui ales al Moldovei, Maia Sandu, despre necesitatea retragerii trupelor rusești din Transnistria. Probabil, a uitat că e vorba de singura regiune de pe teritoriul Europei de Est unde, după introducerea contingentului de menținere a păcii în 1992, în baza unui acord respectiv, acțiunile militare au încetat și nu au fost reluate în ultimii 28 de ani.
În Transnistria se află Grupul Operativ al Armatei Rusești. Una din sarcinile acesteia este paza unui arsenal enorm și extrem de periculos de muniții vechi (peste 20 de mii de tone), din apropierea localității Cobasna (la începutul anilor 90 aici au fost aduse munițiile trupelor sovietice din Germania, Ungaria, Polonia). Arsenalul nu poate fi distrus la fața locului, evacuarea lui este problematică – e nevoie de aproximativ 2500 de vagoane, însă 57 la sută din muniții nu sunt transportabile.
Dacă rușii vor pleca, situația din Moldova va deveni una explozibilă în sensul cel mai direct al cuvântului. Ne rămâne doar să punem speranțe într-o atitudine pragmatică.
Aș vrea să aduc un exemplu al eficienței pacificatorilor în zona Asiei Centrale. Reamintesc: în anul 1993, Rusia, Kazahstan, Uzbekistan și Kârgâzstan au semnat un acord cu privire la înființarea Forțelor Colective de Menținere a Păcii (KMS), care a devenit o bază a stabilității regionale. Atunci, în componența KMS au intrat divizia 201 a infanteriei motorizate a Forțelor Armate ale Rusiei, unitățile din Kazahstan, Kârgâzstan, Uzbekistan.
Prin eforturile forțelor de menținere a păcii, în acel an s-a reușit încetarea conflictului armat din Tadjikistan. În Republică a rămas grupul operativ al serviciul de frontieră al FSB al Rusiei, iar în 2005, în baza diviziei de infanterie motorizată 201 în Tadjikistan a fost creată baza militară 201, una de menținere a păcii, în esență.
Federația Rusă, în calitatea sa de membru al Consiliului de Securitate al ONU, împreună cu alți membri ai comunității internaționale, poartă o responsabilitate pentru pacea de pe întreaga planetă. Previne și lichidează conflictele internaționale și civile din spațiul post-sovietic și din alte state, în componența unor misiuni separate (autonome), forțe ale ONU și contingentul OTSC.
Din Iugoslavia, până în Angola
Forțele ruse de menținere a păcii dispun de o experiență vastă și nu în zadar Rusia intră în top 10 după numărul de observatori militari în cadrul Organizației Națiunilor Unite.
Convențional, astfel de misiuni se împart în două tipuri: de menținere a păcii și constrângere prin forță la pace. În funcție de circumstanțele din zona de conflict, sarcinile prioritare și acțiunile forțelor de menținere a păcii, statutul operațiunilor pot fi modificate. Astfel, în august 2008, operațiunea de menținere a păcii în zona conflictului georgiano-osetin s-a transformat într-o operațiune de constrângere a Georgiei la pace (după declanșarea acțiunilor militare de către partea georgiană și atacurile asupra militarilor ruși din cadrul forțelor de menținere a păcii).
Militarii ruși au început să acumuleze experiență internațională din anul 1992, în operațiunile ONU de menținere a păcii în Iugoslavia (1992-2003), unde contingentul rus a ajuns la 1600 de persoane. Sarcini similare au fost realizate în Angola, Liberia, Mozambic, Coasta de Fildeș, Rwanda, Burundi, Etiopia, Sudan, Republica Ciad și Republica Centrală Africană.
Fiecare misiune are anumite particularități, determinate de gravitatea conflictului, riscul confruntărilor militare în zona de securitate, numărul forțelor implicate, specificul logisticii și al rotației, mentalitatea localnicilor și condițiile naturale și climaterice. Militarii trebuie să se adapteze rapid la situația unei “păci firave” într-o țară necunoscută și să fie mereu într-o capacitate de luptă pe întreaga durată a misiunii. Un ciclu obișnuit de rotație are o jumătate de an, care reprezintă un examen de rezistență morală și fizică a militarilor. Misiunile de observatori sunt, practic, fără arme, militarii care participă la operațiunile de menținere a păcii dispun doar arme ușoare.
Anul curent, forțele ruse de pacificare participă la nouă misiuni ale ONU: în Sahara de Vest (MINURSO), Republica Centrală Africană (MINUSCA), în Republica Democrată Congo (MONUSCO), în Cipru (UNFICYP), în Sudan (UNISFA), în Kosovo (UNMIK), în Sudanul de Sud (UNMISS), în Orientul Mijlociu (UNTSO), în Columbia (UNVMC). Cea mai mare operațiune de menținere a păcii a ONU și a Uniunii Africane se desfășoară în Sudan (peste 20 de mii de militari). În pofida unei geografii exotice, e o muncă dificilă, însoțită cu riscuri permanente pentru viață. Anual pe planetă mor aproximativ 100 de militari care participă la aceste misiuni, în cea mai mare parte, în urma unor atacuri premeditate.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova