Vladimir Vîsoțki este poetul care și-a cântat versurile și a reușit să devină o adevărată legendă încă în timpul vieții sale zbuciumate. În virtutea vârstei, despre Vîsoțki am aflat deja după moartea sa, datorită tatălui meu care avea mai multe discuri de vinil.
Chiar dacă eram mic și nu înțelegeam mesajul transmis de bard, am rămas marcat de energia pe care o emana prin acordurile nițel stridente care răsunau din chitara lui cu șapte strune.
E, întâmplarea face că aveam și eu o chitară cu șapte strune - mama o primise cadou pe când era studentă la ”JurFac”, așa era abrevierea pentru facultatea de jurnalism.
Ulterior am reușit să fac rost de întreaga colecție de cântece ale lui Vîsoțki, inclusiv înregistrări din apartamente. În colecția mea cred că sunt peste 400 de cântece.
Vîsoțki, în Moldova
Chiar dacă astăzi este ziua în care a trecut la cele veșnice, totuși Vîsoțki este viu prin opera sa și prin toată moștenirea absolut excepțională pe care ne-a lăsat-o. Fiind curios să aflu mai multe despre viața lui, am aflat la un moment dat că prin anii '60 celebrul artist a fost și în Capitala Moldovei.
Puțini sunt cei care știu că Vîsoțki a avut o strânsă legătură cu Moldova. Anume la Chișinău, în anul 1968, a fost publicată pentru prima dată poezia sa ”Если друг оказался вдруг…” (Dacă un prieten s-a pomenit...). Aceasta a fost prima publicație din timpul vieții.
Concert la Chișinău
Vladimir Vîsoțki a vizitat Moldova de mai multe ori, însă avem mărturii doar din timpul vizitei sale din aprilie 1972.
Mark Țîbulski, cunoscutul biograf al lui Vîsoțki, menționează că poetul, când a vizitat Chișinăul, a susținut mai multe concerte.
”Numărul total al concertelor pe care le-a avut Vîsoțki la acel moment nu este cunoscut cu exactitate, ziarele de la Chișinău n-au reflectat această vizită. A existat doar un singur articol - ”Actorul de la Taganka” - în ziarul "Chișinăul de seară”, dar și acesta a fost lipsit de culoare. Este clar că nu putem da vina pe editori.
La acea vreme, să-l lauzi pe Vîsoțki în presă era la fel de greu, precum să-l poți laudă pe președintele american pentru inițiative pașnice", scrie Țîbulski.
Potrivit lui, ”pentru a afla mai mult despre această vizită suntem nevoiți să spicuim dintre puținele informații care există - trei fonograme, câteva mențiuni apărute în ziare publicate cu mult timp după acea vizită și amintirile actorului de la Tanganka Ivan Dîhovicinîi, care l-a însoțit atunci pe Vîsoțki - asta e tot ce au în prezent la îndemână cercetătorii”.
Spectacol la Teatrul Verde
Se spune că unul dintre concertele susținute de Vîsoțki la Chișinău a avut loc la Teatrul Verde, azi Parcul Valea Morilor. Teatrul în aer liber, cu o capacitate de circa șapte mii de locuri, era supraaglomerat. Potrivit martorilor oculari, unii tineri care nu au putut obține bilete la concert au urcat pe copacii teatrului. Ceilalți s-au lipit de gard și ascultau.
Atunci, la Teatrul Verde, una dintre spectatoare i-a dăruit un buchet de lalele. ”Florile - sunt atât de rare!” - acestea au fost cuvintele rostite de Vâsoțki, agățându-l de suportul pentru microfon. Concertul a durat atunci aproximativ o oră și 40 de minute. Imediat după concert, Vîsoțki a plecat la Casa de Cultură a Sindicatelor, ude era deja așteptat de spectatori.
Țîbulski amintește încă un fapt interesant - în 2010 a fost descoperită o înregistrare făcută de Vîsoțki pe 10 ianuarie 1976 în hotelul ”Rosia” din Moscova pentru căpitanul vaporului ”Gruzia” A. Garaguli. În înregistrarea audio se aude cum Vîsoțki spune: ”Poimâne plec la Chișinău. Credeam că va fi amânat, dar n-a fost să fie. Au fost vândute douăzeci de mii de bilete... Acolo era o interdicție, dar ei au fost la ”Primul”. Este evident că îl au în vedere pe primul secretar al Comitetului Orășenesc al Partidului Comuniștilor.
Pentru ca să cunoaștem întreaga operă a lui Vladimir Vîsoţki vom avea nevoie să ascultăm 25 de ore continuu. El a compus şi a interpretat peste 400 de cântece.
Înmormântarea lui Vîsoțki
În acele zile, la Moscova era în plină desfășurare Olimpiada de vară din 1980, primul eveniment sportiv al URSS de această anvergură, așa că, având în vedere relația complexă care o avea Vîsoțki cu nomenclatura, ”Cei de sus” au luat decizia deloc surprinzătoare de a trece cu vederea moartea idolului unional.
De parcă ar fi fost o glumă, doar două (!) ziare au scris despre tragedie - ”Vecerniaia Moskva și „Sovetskaia Kulitura”, iar din cauza acestui necrolog redactorul-șef al ”Vecerniaia Moskva” a fost concediat.
Ceremonia funebră fusese programată pentru 28 iulie și nimeni nu a chemat pe nimeni la ea - oamenii care au ignorat posibilele incidente cu poliția au venit singuri, pentru că nu puteau proceda altfel.
Conform datelor oficiale, peste 100 de mii de oameni au venit la „Taganka” pentru a-și lua rămas bun de la bard în acea zi, iar coada care se formase la intrarea în teatru, potrivit martorilor oculari, avea cam nouă kilometri.
Conform legendei, Vîsoțki și-a ales mormântul cu mai mult de un an înainte de moartea sa. Potrivit directorului de atunci al cimitirului, Oleg Ustinskov, compozitorul a venit la Cimitirul Vagankovskoe la începutul primăverii lui 1979, spunând că era în căutarea unui loc pentru un prieten de-al său care decedase.
A devenit legendă încă în timpul vieții sale
Așa cum spuneam la început, el este poetul care și-a cântat versurile izvorâte din trăirea plină de nerv și astfel a reușit să devină o adevărată legendă în timpul vieții sale.
Mai jos puteți admira câteva dintre melodiile sale, traduse, subtitrate și publicate pe canalul de Youtube al prietenilor mei de la Asociației de cooperare România-Rusia.