În 2020, se împlinesc 40 de ani din ziua deschiderii la Moscova a Jocurile Olimpice din 1980. Aceste Jocuri Olimpice au adus prima medalie de aur câștigată de o sportivă din Moldova - Larisa Popova a devenit campioana olimpică la canotaj. Această medalie a fost așteptată de Uniunea Sovietică timp de 28 de ani. Despre realizările sportive și cele de viață ale campioanei noastre aflați în exclusivitate din materialul realizat de Sputnik Moldova.
„Săgeata de la Tiraspol” (Tiraspolskaia Strela) - așa a fost supranumită sportiva de către jurnaliști. Ne-am întâlnit cu Larisa Mihailovna la Comitetul Olimpic Național al Moldovei, unde deține în prezent funcția de vicepreședinte. În privirea caldă a ochilor ei albaștri poate fi citită forța caracterului și voinței. Aceasta să fie oare secretul realizărilor impresionante ale sportivei? Larisa Mihailovna ne-a povestit cum a reușit să se învingă pe sine însăși și să atingă cele mai înalte culmi ale sportului
Născută pentru a fi campion
Se pare că soarta însăși a făcut ca Larisa Popova (cu numele de fată Alexandrova) să devină o mare sportivă: campioană olimpică, de trei ori campioană mondială, de opt ori campioană a URSS ... Tatăl ei era un bărbat care iubea sportul și a decis să-și numească fiica în cinstea celebrei gimnaste sovietice Larisa Latînina.
"În 1956, la Jocurile Olimpice de vară din Australia, Latînina și-a câștigat medaliile, iar eu m-am născut în anul ‘57. Prin urmare, tatăl meu mi-a pus numele Larisa. Cred că, în adâncul sufletului el spera că voi deveni o mare sportivă”, își amintește Larisa Mihailovna.
Viitoarea campioană Larisa Popova, atunci încă Alexandrova, creștea un copil sănătos și puternic. A început să facă sport din clasa întâi: inițial baschet, apoi atletism. La canotaj, Larisa a fost adusă de colega ei de clasă, nepoata antrenorului.
Sportiva își amintește: ”În timpul primului antrenament, m-au băgat într-o barcă. A fost o zi însorită de toamnă, ne-am plimbat de-a lungul Nistrului, iar asta mi-a creat o stare de spirit specială. Am fost atrasă de asta și am început să mă antrenez”.
Tatăl urmărea cu atenție succesele fiicei și o susținea în toate. Mama însă la început era împotrivă și chiar încerca să împiedice antrenamentele.
”Ca orice mamă, și a mea era îngrijorată pentru mine: canotajul este un sport de apă, iar eu nu știam să înot. Dar când au apărut primele succese și am câștigat campionatul republican, s-a răzgândit și mai târziu a fost foarte mândră de realizările mele”, a spus Larisa Mihailovna.
Cea mai mare victorie este să te învingi pe tine
Un asemenea moment a fost campionatul URSS, organizat în orașul lituanian Siauliai. Juniorii aveau sub 18 ani, iar Larisa avea doar 14: a trebuit să concureze cu sportivi mult mai mari decât ea. În ciuda acestui fapt, fata de la Tiraspol a devenit lider din primele curse.
”În cursa preliminară, s-a desfășurat o luptă disperată și am ieșit pe primul loc. Fiind copleșită de emoții, am ieșit de pe pistă până la geamandurile care separau pistele, vâsla a lovit o geamandură și m-am răsturnat. Aveam literalmente 100 de metri până la linia de sosire... O, a fost o mare de lacrimi”, râde Larisa Mihailovna.
Oricât de ciudat ar părea, dar acest eșec a fost de fapt prima victorie semnificativă pentru Larisa - o victorie asupra ei însăși. În cursele ulterioare, ea și-a dat seama că este mai puternică decât concurenții și poate obține rezultate mult mai mari la canotaj. Această conștientizare a stimulat-o să se pregătească cu mai mult zel.
Fiind în clasa a X-a, Larisa a devenit campioana URSS, iar sportiva promițătoare a fost înscrisă oficial în echipa sovietică. După absolvire, a fost admisă la Facultatea de Educație Fizică a Institutului Pedagogic Chișinău, ”Ion Creangă”, iar un an mai târziu, la 19 ani, a participat la Olimpiada de la Montreal din 1976.
Viața de familie
După revenirea de la Montreal cu medalia de argint, au apărut schimbări esențiale în viața sportivei. S-a căsătorit cu maestrul în sport și antrenorul de canotaj din URSS Anatoli Popov, iar un an mai târziu a apărut pe lume fiica sa Lena. Între timp, mau rămâneau trei ani înaintea Olimpiadei de la Moscova...
Cum a reușit să îmbine îngrijirea fiicei și antrenamentele? Larisa Mihailovna râde și răspspunde: ”Ei, despre ce fel de îmbinare poate fi vorba. M-au ajutat mama și soacra mea, care au stat cu fiica mea".
La o lună după naștere, sportiva a început să se antreneze și a mers la cantonament când fiica ei avea doar 7 luni. Grijile familiei și o pauză forțată în antrenament au călit-o și mai mult.
”Cred că depășirea acestor dificultăți a jucat un rol important și m-a ajutat la Jocurile Olimpice de la Moscova. După argintul de la Olimpiada de la Montreal, am avut un singur obiectiv - să-mi îndeplinesc visul și să devin campioană”, a mărturisit Larisa Mihailovna.
O vară olimpică fierbinte
Către 1980, Larisa își recuperează complet forma sportivă și începe să se pregătească pentru participarea la Jocurile Olimpice de la Moscova. La acea vreme, ea era cea mai puternică dintre sportivii sovietici și planificase să participe în cursa individuală. Însă consiliul de antrenori decide includerea ei în echipă cu Elena Hlopțeva din Belarus, considerând că echipa va avea cele mai mari șanse să ia aurul.
Fetele aveau aceeași înălțime și se potriveau ideal una cu cealaltă în ceea ce privește tehnologia. Rolul de cârmaci l-a preluat sportiva moldoveancă, fiind mai experimentată. Apropo, echipajul lor a fost supranumit „calul întunecat”.
"Calul întunecat” - pentru că nimeni nu ne cunoștea în echipă, nu am participat niciodată la o astfel de competiție internațională. Nimeni nu se aștepta să facem un salt puternic, iar acest lucru ne-a ajutat într-un fel. De altfel, suntem prietene cu Lena și încă ne mai vizităm și acum”, își amintește cu căldură Larisa Popova.
În urma trgerii la sorți, sportivele au ajuns în cea mai puternică cursă preliminară, unde au ocupat primul loc, și au ajuns imediat în finală. Au urmat cinci zile îngrozitoare de așteptare: potrivit Larisei, acestea au fost cele mai dificile zile din viața ei. Aurul olimpic era aproape ”în mână”, dar povara responsabilității încă îi apăsa pe umeri. Însă nu trebuie să te lași copleșită de emoții și, cel mai important, trebuie să învingi.
Și cu toate că vara olimpică din 1980 s-a dovedit a fi foarte caldă, pe 26 iulie, în ziua cursei decisive, a plouat. Pe lângă sportivii sovietici, principalii concurenți pentru aurul olimpic erau fost germanii, românii și bulgarii.
Larisa a condus cursa: fetele au preluat imediat întâietatea și au terminat pe primul loc, câștigând 1,3 secunde împotriva celor mai apropiate rivale din RDG. „Nu voi uita niciodată urletul tribunelor, de la început și până la sfârșit, atunci când vâsleam”, își amintește Larisa Mihailovna.
Larisa Popova și Elena Hlopțeva au devenit prima echipă feminină din URSS care au cucerit aurul olimpic. Această medalie a fost așteptată de Uniunea Sovietică timp de 28 de ani. De altfel, aurul câștigat de fete a fost singurul pentru întreaga echipă sovietică la canoe în cadrul Jocurilor Olimpice de la Moscova.
Sportiva din Moldova vorbește cu multă căldură despre Jocuri Olimpice din ‘80 și despre atmosfera specială care domnea în capitala sovietică în iulie 1980.
"Am participat la multe competiții, inclusiv la Jocurile Olimpice de la Montreal, dar ceea ce s-a întâmplat la Moscova este greu de descris. A fost o sărbătoare incredibilă: a fost solemn, zgomotos, aglomerat. În același timp, jocurile au fost foarte bine organizate, s-a făcut totul atât pentru ,cât și pentru antrenori. Satul olimpic și obiectele sportive - totul era la cel mai înalt nivel”, își amintește Larisa Mihailovna.
Campioana nu a participat însă la ceremonia de închidere: îmi doream cu adevărat să mă întorc mai repede acasă, la familia și fiica mea dragă, a explicat ea.
Viața de după marele sport
Cea mai înaltă distincție câștigată la Jocurile de la Moscova au demonstrat că toate încercările și necazurile prin care a trecut nu au fost în zadar. Din păcate, tatăl Larisei Mihailovna, care a visat să se bucure de realizările ei sportive, nu a ajuns să le vadă. Însă însăși sportiva recunoaște: râvnita medalie i-a schimbat brusc viața și a ajutat-o să capete mai multă încredere în sine.
După prăbușirea Uniunii Sovietice, Larisa și soțul ei au inițiat o afacere în domeniul vinificației, iar campioana a fost invitată să lucreze la Comitetul Olimpic Național al Moldovei. A fost foarte bucuroasă să se revini la sport și a început să lucreze cu mult zel.
În prezent Larisa Mihailovna are un nou vis - să crească noi campioni olimpici. Ea participă activ la instruirea tinerilor canotori și este deja mândră de rezultatele obținute. În 2019, o echipă de juniori moldoveni a câștigat argintul la prima etapă a Cupei Mondiale de canotaj din Plovdiv, Bulgaria.
Acum, tinerii se pregătesc pentru competițiile de calificare la Jocurile Olimpice de la Tokyo. Larisa Mihailovna speră că se vor putea califica și vor ajunge la Jocurile Olimpice din 2021.
”Le spun mereu tinerilor: dacă vrei să obții ceva, atunci trebuie să muncești foarte mult. Nu doar ceea ce a spus antrenorul, ci de două ori mai mult. Trebuie să te dedici complet antrenamentului", a spus ea.
Larisa Popova susține că statul acordă mai multă atenție sportului, deoarece sportul reprezintă sănătatea națiunii. ”Situația actuală cu acest coronavirus este elocventă: niciun sportiv nu s-a îmbolnăvit. Chiar dacă nu toți sportivii devin campioni, vor fi cel puțin oameni sănătoși”, a spus ea.
Secretele victoriilor campioanei Larisa Popova
Larisa Mihailovna este un om împlinit din toate punctele de vedere. Are multe victorii și nu doar în domeniul sportului. La cei 63 de ani ai săi, Larisa este deja străbunică și este foarte mândră de familia sa numeroasă și prietenoasă. Ea spune că strănepotul, atunci când o vizitează, îi privește medaliile cu interes. Și cine știe: poate că în această faimoasă familie crește un nou campion olimpic? ..
”În spatele realizărilor mele se află sprijinul deosebit care vine din partea oamenilor apropiați. Am câștigat trei medalii ale Cupei Mondiale alături de soțul meu, iar mama și soacra mea au dedicat foarte mult timp creșterii fetiței atunci când plecam la antrenamente. Sunt foarte recunoscătoare și fericită că am reușit să-mi păstrez familia", zâmbește campioana.
Larisa Mihailovna recunoaște: de dragul victoriilor, a trebuit să jertfească cu multe, dar nu regretă nimic. Sportul i-a schimbat caracterul și a ajutat-o să fie mai rezistentă la eșecuri. Și asta a ajutat-o atât în sport, cât și în viață.
Deci care este secretul victoriilor campioanei olimpice Larisa Popova? Larisa Mihailovna se uită îngândurată și meditează timp de câteva secunde: ”Diligența, determinarea și, probabil, perseverența... Atunci când îți este greu, să nu cedezi în niciun caz, ci cu încredere mergi spre atingerea scopului. Indiferent de situație”, zâmbește ea.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova