CHIȘINĂU, 30 ian - Sputnik, Tatiana Piciugina. Bizonii au dispărut practic la începutul secolului XX. Acum populația lor a fost restabilită. Însă există mai multe riscuri: încrucișarea înrudită, lipsa pășunilor, braconierii. Cercetările genetice și strategia selecției urmează să contribuie șa conservarea acestei specii rare. Aflați din materialul realizat de RIA Novosti cum evoluează lucrurile în crescătoria de bizoni din cadrul Rezervației Prioksko-Terasnîi.
Simbolul erei glaciare
Bizonii sunt cele mai mari mamifere din Europa, o parte din megafauna epocii de gheață, aceeași vârstă ca mamuții și rinocerii lânoși. Aceștia au locuit în spațiul dintre Pirinei până la Siberia de Vest, inclusiv Caucazul și Peninsula Scandinavă. Ei nu au avut dușmani naturali, iată de ce bizonul a supraviețuit schimbărilor climatice, topirii ghețarelor.
Dar oamenii moderni au fost prea cruzi. Capetele maiestuoase ale acestor animale mândre erau considerate trofee de vânătoare foarte apereciate. Bizonul a fost de asemenea exterminat pentru carne și piele acestora.
În anii 1920, mai rămâneau doar 48 de indivizi dintr-o populație cândva numeroasă în fermele private și grădinile zoologice din Europa. Comunitatea științifică a bătut alarma și a început să întreprindă măsuri de redresare a situației.
Salvarea bizonilor a devenit cauza vieții zoologului Mihail Zabloțki. El a colindat în lung și în lat toată Rusia Centrală în căutarea unui loc pentru o crescătorie. Era nevoie de un teritoriu vast, cu păduri de foioase, precum și pajiști cu diferite ierburi, fiind în același timp accesibil din punct de vedere al infrastructurii de transport. Savantul a ales o parcelă forestieră pe malul drept al râului Oka, la granița de sud a regiunii Moscova.
La sfârșitul secolului XIX, biologii au descoperit că aici grupurile de plante de stepă, care nu sunt specifice pentru zona de mijloc, este vorba de flora din Valea Oka. Se crede că ea a rămas din perioada preglaciară. Pentru a păstra ecosistemul unic, în 1945 a fost creată rezervația - Prioksko-Terasnîi.
În 1948, în cadrul acesteia a fost organizată o crescătorie pentru creșterea bizonilor. Este vorba despre 200 de hectare de pădure de foioase, cu păduri de stejar protejate, înconjurate de păduri de molid umed și bălți cu afine. Cinci bizoni de rasă pură au fost aduși din Polonia - astfel a început restabilirea speciei.