CHIȘINĂU, 6 ian – Sputnik. Sfinţii Părinţi au interpretat că Steaua de la Betleem nu era un corp ceresc, nu era un fenomen astronomic, ci o putere nevăzută (un înger), un mesager al lui Dumnezeu.
Steaua se vedea nu doar noaptea, dar şi în plină zi, de rând cu Soarele. În plus, se mişca altfel decât le este firesc unor corpuri cereşti văzute de pe Pământ.
Are o explicație și Sfântul Ioan Gură de Aur: “N-a fost stea, ci o putere nevăzută care a luat chip de stea. Nu este vreo stea care să meargă pe cer cum a mers steaua aceasta. Noi vedem că şi Soarele, şi Luna, şi toate celelalte stele merg de la Răsărit la Apus. Steaua aceasta, însă, mergea de la miază-noapte la miază-zi, că aşa se afla Palestina faţă de Persia. În al doilea loc, şi din timpul în care s-a arătat, putem vedea că steaua aceasta n-a fost una din multele stele. Nu se vedea noaptea, ci ziua în amiaza mare, pe când strălucea Soarele. Steaua aceasta, prin mărimea strălucirii sale, a biruit şi razele soarelui.”.
Şi iată aşa, de la preocuparea lor pentru astrologie, magii (regii) au fost conduşi de Steaua de la Betleem către Adevăr – la Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu-Fiul întrupat printre muritori.
Cunoaștem, de asemenea, că un înger le-a dat păstorilor aflați în preajma peșterii vestea naşterii Copilului-Dumnezeu.
Trei crai de la Răsărit
Bărbaţii călăuziţi de Steaua de la Betleem sunt menţionaţi doar în Evanghelia după Matei. Apostolul nu precizează, însă, nici numele, nici numărul lor, nici faptul că erau regi, ci doar că veneau din Răsărit. Că erau trei, s-a dedus din numărul darurilor – aur, smirnă şi tămâie.
Din scrieri apocrife, s-a aflat că magii sau „craii de la Răsărit” se numeau Gaspar (Kaspar), cel mai tânăr, Melchior, cel mai bătrân, şi Baltazar, de vârstă medie.
Interesant este că o evanghelie armeană de la anul 500 mărturiseşte despre Melkon, Regele Persiei, Gaspar, Regele Indiei, şi Baltazar, Regele Arabiei.
Ce ar însemna “de la Răsărit”? Că era vorba de Babilon au spus Sfântul Maxim şi Teodot de Ancira. Că ar fi fost vorba de Persia, au interpretat Sfântul Clement de Alexandria şi Sfântul Chiril al Alexandriei. A fost Arabia, potrivit Sfântului Justin, Tertulian şi Sfantului Epifanie.
Potrivit scriitorilor bisericeşti, la acea vreme, la Est de Palestina, doar Media, Persia, Asiria şi Babilonia aveau magi-preoţi.