CHIȘINĂU, 17 dec - Sputnik. În fiecare an, în această zi creștinii o pomenesc pe Sfânta Muceniță Varvara (Barbara) din Heliopolis. Ea este considerată ocrotitoarea minerilor și protectoarea copiilor, pe care îi protejează de boli. În folclorul bulgar, Sfânta Varvara este sora Sfântului Sava, care este cinstit a doua zi, pe 5/18 decembrie şi a Sfântului Nicolae, cinstit pe 6/19 decembrie.
Potrivit Registrului de stat al populației, în Republica Moldova sunt 4 mii 772 de femei care poartă numele în cinstea Sfintei Varvara.
Viața Sfintei Varvara din Heliopolis
Sfânta Mare Muceniţă Varvara a trăit în vremea împăratului Maximian, în cetatea Heliopolis din Egipt. Ea a fost fiica unui dregător păgân cu numele Dioscor, care o ţinea sub pază, într-un turn înalt, din pricina frumuseţii trupeşti. Aceasta credea în Hristos şi n-a vrut să-şi ascundă credinţa de tatăl ei.
După ce tatăl ei a descoperit că Varvara devenise creștină, aprinzându-se de mânie, a tras sabia și a vrut s-o lovească, dar fecioara a fugit și s-a ascuns de el. Ulterior, Dioscor, plin de mânie, a bătut-o crunt, după care a închis-o într-o casă mică și întunecoasă. Mai apoi a predat-o prefectului cetății, un om pe nume Marțian, pârând-o că era creștină.
Prefectul a încercat s-o înduplece să se întoarcă la credința idolească, mai întâi cu blândețe, apoi cu amenințări, însă totul a fost zadarnic. Ulterior ea a fost supusă chinurilor, ca până la urmă să sufere moarte mucenicească.
În mulțimea care era de față la chinurile Varvarei se afla și o femeie creștină pe nume Iuliana, la fel din Heliopolis. Ea urmărise de departe chinurile sfintei fecioare și îi văzuse răbdarea și stăruința și rugăciunea fierbinte. Ridicându-și glasul, ea a început să strige împotriva chinuitorilor, mărturisind și ea că e creștină; atunci a fost prinsă și pe ea și a fost supusă la chinuri.
La fel ca și Sfânta Varvara, trupul Iulianei a fost strujit cu piepteni de fier și bătută. Apoi prefectul a poruncit să li se taie sânii amândurora. Mai apoi, sfânta Iuliana a fost aruncată în temniță, iar Marțian a poruncit ca sfânta Varvara să fie purtată goală pe străzile orașului, spre batjocura trecătorilor. Dar rugându-se ea fierbinte Mântuitorului tuturor să nu îndure această rușine, Domnul a acoperit-o cu o haină de lumină, ca să nu poată vedea ochii păgânilor goliciunea ei, iar slujitorii au adus-o înapoi la prefect. Sfânta Iuliana a îndurat și ea această ocară. Văzând însă că ele nu voiau să se lepede de Hristos, a poruncit să li se taie capul.
Sfintele Varvara și Iuliana au primit cu bucurie moartea mucenicească. Însuși Dioscor a fost cel care i-a tăiat capul Sfintei Varvara. Dar mânia lui Dumnezeu s-a pornit asupra chinuitorilor și la scurtă vreme atât Marțian, cât și Dioscor au murit, fiind loviți de trăsnet, astfel încât nici cenușa lor nu s-a mai găsit.
Văzând mucenicia sfintelor, un bărbat creștin dreptcredincios pe nume Galentian a luat trupurile sfintelor mucenițe, le-a dus în cetate și le-a îngropat cu toată cinstea cuvenită. Pe locul îngropării cinstitelor lor moaște a zidit o biserică, în care s-au făcut multe vindecări, pentru rugăciunile cinstitelor mucenițe.
Moaștele Sfintei Mari Mucenițe Varvara
Mulți credincioși creștini cântă zilnic troparul Sfintei Varvara, amintindu-și făgăduința pe care i-a făcut-o Domnul muceniței că toți cei care o vor cinsti vor fi păziți de moarte năprasnică și nu vor părăsi viața aceasta fără să fi primit Sfintele Taine. Sfânta Muceniță Varvara este cunoscută și ca ocrotitoarea minerilor. Cultul ei s-a răspândit foarte mult atât printre creștinii răsăriteni cât și printre cei din Apus.
Sfânta Varvara în credința populară
În unele părți din Franța și Germania, ziua Sfintei Barbara este considerată debutul sezonului Crăciunului. În sudul Franței, în special în Provence, exista obiceiul de a așeza pe pervaz, la soare, farfurii umplute cu boabe de grâu înmuiate în apă. Dacă "grâul Sfintei Barbara" creștea repede, se zicea că va fi un bun pentru recolte. În caz, contrar, se prevestea un an dezastruos pentru grâne.
În credinţa populară se crede că Sfânta Varvara este şi protectoarea copiilor, pe care îi apără de boli, în special de pojar, dacă ziua sa este cinstită cum se cuvine.
În folclorul bulgar, Sfânta Varvara este sora Sfântului Sava, care este cinstit a doua zi, pe 5 decembrie şi a Sfântului Nicolae, sărbătorit pe 6 decembrie. Sfinţii Varvara şi Sava pregătesc aşadar ziua fratelui lor, Sfântul Nicolae. Un proverb bulgar spune că Sfânta Varvara găteşte mâncare, Sfântul Sava coace pâine, iar Sfântul Nicolae îi serveşte pe oameni cu bunătăţi.
Rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Varvara
”O, Împărate, ascultă pe tot omul care mă va pomeni pe mine şi patimile mele. Să nu se apropie de acela boală năpraznică şi moarte neaşteptată să nu-l răpească pe el, că ştii Tu, Doamne, că trup şi sânge suntem şi lucrul preacuratelor mâinilor Tale".