Editorial de Daniela Porovăț
Președintele Iohannis are nevoie ca de aer să fie bine primit de Donald Trump și să rămână în grațiile președintelui SUA ca o garanție a celui de-al doilea mandat. Dar care va fi prețul, dincolo de cerințele despre care toată lumea știe: mai multe arme cumpărate de România, mai multe trupe americane pe teritoriul românesc și mai multe afaceri avantajoase pentru companiile americane.
De data aceasta, Iohannis ar putea fi obligat să plătească și un preț politic, și anume să se certe cu instituțiile europene și cu cele două capitale care contează, Parisul și Berlinul, ca să rămână în grațiile lui Trump. Premierul britanic Boris Johnson a anunțat chiar ieri că ministrul pentru Brexit a semnat abrogarea Actului Parlamentului de la Londra care consfințea aderarea Marii Britanii la Uniunea Europeană în 1972. Prin această abrogare, a explicat Johnson, se efectuează un pas istoric în preluarea puterii de la oficialii de la Bruxelles în mâinile legiuitorului britanic, a susținut Boris Johnson.
Dar Marea Britanie a făcut acest pas îndrăzneț fără un acord cu UE, așadar se bazează pe sprijinul SUA și pe toți aliații europeni pe care Washingtonul i-ar putea aduce la masa tratativelor pentru acorduri separate cu Londra. Uniunea Europeană și cele două capitale conducătoare se vor opune din răsputeri acordurilor separate dintre țările membre și Londra, dar și SUA are pârghii prin care să sprijine Marea Britanie în acest proces.
Riscul lui Iohannis acum este să fie pus în fața unei solicitări de acest fel la Washington. Dacă îl va refuza pe Trump, adio al doilea mandat. Dar dacă acceptă să propună în România un acord bilateral cu Londra, Parisul și Berlinul îi vor sări în cap și, probabil, vor începe să susțină candidatul USR, descoperind, brusc, că Iohannis face parte din vechea clasă politică, cea care trebuie concediată, și că e nevoie de un suflu nou.
Aflat între Scylla și Charibda, Iohannis nu va putea nici să amâne o decizie până după prezidențiale și să tragă astfel de timp, păcălindu-i pe toți până va fi reales președinte, pentru că i se va cere o atitudine clară și rapidă.
Emisarii Londrei au tatonat proiectul unor tratate separate cu țările UE și după referendumul care a provocat Brexitul, dar s-au uitat întotdeauna spre SUA pentru sprijin. Nicio țară din UE nu va îndrăzni să se pună rău cu Bruxelles-ul pe această temă decât dacă este susținută de americani. Iar Iohannis, care nimerește la Casa Albă în cel mai prost moment diplomatic pentru Europa, ar putea fi primul șef de stat pus în fața unei opțiuni dramatice: să aleagă între Washington/Londra și Bruxelles/Berlin/Paris. Ar putea urma Polonia, un alt ”partener strategic” al SUA. Și Bulgaria dă semne de apropiere de americani, și oricum, țările din est au și interesul propriu de a-și proteja cetățenii care muncesc în număr mare în Marea Britanie.
De la începuturile rupturii dintre Administrația SUA și Uniunea Europeană, Iohannis a ținut calea de mijloc, încercând să nu-i supere nici pe unii, nici pe alții, deși era evident că Trump nu face compromisuri cu Europa și că disensiunile se vor agrava. Va mai reuși și de această dată Iohannis să facă balet sau va trebui să aleagă o tabără? Cum Franța a optat deja pentru USR-PLUS, iar Merkel nu mai este liderul de fier al Europei, fiind pe final de mandat, probabil că Iohannis va juca, de această dată, cartea americană. Pe principiul că totuși, licuriciul cel mare este mai sigur pentru a-i asigura al doilea mandat decât mult tulburata Europă.