CHIȘINĂU, 14 feb - Sputnik. Creștinii din țara noastră sărbătoresc astăzi pe stil vechi Întâmpinarea Domnului, cunoscuta în popor și cu numele vechi slavon - Stretenia.
Creștinii cinstesc ziua în care Sfânta Fecioara Maria a mers la templul din Ierusalim, la 40 de zile dupa nașterea Domnului, pentru curățirea ei.
Întâmpinarea Domnului la Ortodocși și Catolici
La ortodocși, sărbătoarea scoate în prim plan persoana dumnezeiescului Prunc si de aceea este numita Întâmpinarea Domnului, fiind trecută în rândul sărbătorilor închinate Mântuitorului, iar la catolici, în prim plan se află persoana Fecioarei Maria, care a venit la templu pentru curățirea ei, dupa Lege. De aceea, la ei sărbătoarea se numește Curățirea Sfintei Marii și este o sărbătoare a închinată Maicii Domnului.
Istoricul sărbătorii Întâmpinarea Domnului
Stretenia este prăznuită la 40 de zile de la nașterea lui Hristos, pe 2/15 februarie. Iisus Hristos este dus la Templu de Fecioara Maria și dreptul Iosif pentru împlinirea Legii, care prevedea ca orice întâi născut de parte bărbătească să fie afierosit lui Dumnezeu în a 40-a zi de la naștere. În acest moment se făcea și curățirea mamei. În Templu sunt întâmpinați de dreptul Simeon și prorocita Ana.
Potrivit Sfintei Traditii, dreptul Simeon a făcut parte din traducătorii Pentateuhului din limba ebraică în greacă. În momentul în care a ajuns la textul "Iată Fecioara va lua în pântece și va naște fiu”, a înlocuit termenul ”fecioara” cu ”femeie”. Pentru necredința sa, Dumnezeu i-a făgăduit că nu o să moară până nu va vedea pe Mesia născut din Fecioara (Luca 2, 25-26).
Această sărbătoare a fost instituită la Roma de papa Gelasiu, în anul 494. Astfel, a fost înlocuită străvechea sărbătoare păgână a Lupercaliilor, de la începutul lui februarie, când aveau loc și procesiuni în jurul orașului cu făclii aprinse, în onoarea zeului Pan, supranumit și Lupercus, adică ucigătorul lupilor sau ocrotitorul turmelor împotriva lupilor.
În Răsărit Stretenia a fost introdusă în penultimul an al domniei împăratului Justin I (526) și s-a răspândit pe larg pe parcursul secolului VI, începând din anul 534, când împăratul Justinian a schimbat data sărbătorii de la 14/27 februarie la 2/15 februarie (cele 40 de zile fiind socotite de la 25 decembrie/7 ianuarie, noua data a sarbatorii Nasterii Domnului).
Întâmpinarea Domnului - tradiția aducerii pruncilor la biserică, la 40 de zile după naștere
Aducerea Mântuitorului spre închinare a rămas ca exemplu și la noi, ca îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserică, la patruzeci de zile după naștere, pentru molifta de curățire a lor și închinarea pruncilor la sfintele icoane. Mama care a născut vine în biserică și în numele familiei aduce pe nou-născut ofrandă lui Dumnezeu, închinându-l la altar.
Obiceiuri populare de Întâmpinarea Domnului
În popor s-au păstrat obiceiuri, care de fapt sunt străine de învățătura Bisericii. Astfel, această zi mai este cunoscută cu numele de Ziua Ursului. Copiii erau unși cu grăsime de urs. Prin această practică se credea că puterea acestui animal era transmisă copiilor. Bolnavii de ”sperietoare” erau tratați în această zi prin afumare cu par de urs.
Potrivit credinței păgâne, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-si umbra, se sperie și se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Iar în cazul în care în această zi cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii.