CHIȘINĂU, 23 ian – Sputnik. Într-un interviu pentru Radio Sputnik Moldova, Boris Druță spune că din cele povestite de părinții săi în vara anului 1941, la Telenești, locuiau peste trei mii de evrei, aceștia aveau diferite îndeletniciri, erau meșteșugari sau agricultori și trăiau în armonie cu localnicii.
Asta înseamnă că evreii erau parte a comunității?
Exact, era o armonie totală. În 1941, când a început războiul, mulți dintre ei au conștientizat că sunt în pericol și au plecat, cei care au rămas, mai naivi… au fost adunați într-o ogradă și duși ziua în amiaza mare lângă satul nostru, Inești. I-au pus să sape o groapă și apoi i-au împușcat. Totul s-a întâmplat în văzul tuturor sătenilor. De atunci, părinții mei, ori de câte ori îmi povesteau, spuneau ”ce vină au avut acești oameni dacă s-au născut evrei”.
Părinții mei m-au făcut curios să studiez soarta evreilor, am scris mai multe cărți. Prima mea carte se numește ”Flori de dor pentru Șalom”, o carte despre intelectualii evrei care după război au revenit în Republica Moldova, anume ei au avut o mare contribuție la dezvoltarea intelectualității moldovenești, deoarece noi la noi, după război, practic lipsea pătura intelectuală. Eu am avut profesori evrei, care știau foarte bine româna și ocupau posturi înalte.
Ce istorii povestite de părinții dumneavoastră v-au impresionat?
După ce au fost exterminați evreii la Telenești, ca printr-o minune, pe drum a fost observată o fetiță de 12 ani care conducea un cărucior și în el era un copil. Doi copii evrei au rămas, ea umbla pe drumurile satului și cerea de mâncare, iar oamenii se temeau s-o ajute. Unii oameni au îndemnat-o să se ducă spre pădure, acolo o bătrână i-a adăpostit în casa ei, dar a fost pârâtă. Ulterior bătrâna a decis să-i ducă într-o localitatea din codru, după care nu s-a mai aflat nimic de ei.
Care e specificul Holocaustului în zona noastră, se deosebește cuva de ce s-a întâmplat în alte țări?
Trebuie să menționăm că Holocaustul nu a însemnat doar uciderea evreilor în lagărele de concentrare, o mare partea lor a fost exterminată la nivel local, prin localități mici. În Basarabia, până la 1941, erau localități întregi de evrei, de exemplu Briceva, Vertujeni. Ei au avut o mare contribuție la dezvoltarea țări. După Holocaust noi am rămas văduviți, a fost o mare pierdere.
Mai multe detalii puteți afla din secvența video de mai jos.