CHIȘINĂU, 9 ian - Sputnik. Creștinii ortodocși din țara noastră îl cinstesc astăzi pe Sfântului Apostol Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan. Potrivit Biroului Național de Statistică, astăzi își prăznuiesc onomastica peste 17 mii de persoane.
Cu prilejul acestei sărbători, Episcopul de Soroca, Ioan Moșneguțu, a săvârșit sfânta liturghie în Bisercia ”Adormirea Maicii Domnului” din preajma Cetății Soroca.
În cuvântul său de învăţătură, Episcopul Ioan a menționat că Sfântul Arhidiacon Ştefan a fost unul dintre cei mai zeloşi propovăduitori ai Evangheliei Mântuitorului Hristos, cel care a înţeles în chip autentic mesajul Evangheliei cu privire la iubire şi iertare.
”Acesta avea să le reproşeze iudeilor care l-au acuzat pe nedrept că, aşa cum părinţii lor i-au ucis pe trimişii lui Dumnezeu în lume, tot astfel au procedat şi ei, ucigându-L pe Mântuitorul pe Crucea Golgotei. În cadrul acelui rechizitoriu, când el le reproşa contemporanilor că nu au fost capabili să se urce cu mintea la înţelegerea corectă a profeţiilor din Vechiul Testament, în aşa fel încât să identifice în Persoana lui Iisus pe Însuşi Mesia, deodată Sfântul Ştefan a fost binecuvântat de Dumnezeu şi a văzut cerurile deschise, pe îngerii lui Dumnezeu stând în jurul Tronului ceresc. El a şi mărturisit acea vedenie cerească, în momentul în care răufăcătorii iudei îl scoseseră afară ca să-l ucidă cu pietre. Este primul caz de martiriu creştin, când un ucenic al Domnului şi-a dat viaţa pentru mărturisirea lui Hristos”, a explicat Episcopul Sorocii, Ioan Moșneguțu.
Primul martir creștin
Fiind ucis, Sfântul Ştefan în valea lui Iosafat - care este între Eleon şi între Ierusalim, lângă pârâul Cedrilor, ce avea mulţime de pietre pe lângă mal - stătea de departe pe o piatră Preacurată Fecioară, cu Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, privind de sus şi rugându-se cu sârguinţă către Domnul şi Fiul său ca să-l întărească în răbdare şi să primească sufletul lui în mâinile Sale.
Multă ploaie de pietre zburând asupra lui şi cu totul roşindu-se de sângele lui, iar cu trupul slăbind şi din legăturile cele fireşti dezlegându-se, îl durea inima pentru cei ce-l ucideau şi mai cu sârguinţă se rugă pentru ei, decât pentru sine. Căci pentru sine a zis: "Doamne, Iisuse, primeşte sufletul meu!" Iar pentru ei, plecându-şi genunchii şi cu glas mare strigând, a zis: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!" Aceasta zicând, a adormit.
Trupul său a fost aruncat spre mâncarea fiarelor şi a păsărilor şi a zăcut neîngropat o zi şi o noapte. După aceea, în noaptea a doua, Gamaliel, acel slăvit învăţător al legii evreieşti din Ierusalim, care mai pe urmă a crezut în Hristos împreună cu fiul său, Avelvie, a trimis nişte bărbaţi cinstiţi şi credincioşi şi, luând în taină moaştele sfântului, le-a dus într-un sat al său, care era departe de Ierusalim, ca la douăzeci de stadii, ce se chema Cafargamala şi acolo le-a îngropat cu cinste, făcând deasupra lui mare plângere. "Căci cine n-ar fi plâns - zice Sfântul Ioan Gură de Aur - văzând pe acel miel blând, ucis cu pietre şi zăcând mort".
După mulţi ani, binecredincioasa Evdochia, soţia împăratului Teodosie cel Mic, venind în Ierusalim, la locul acela unde a fost ucis Sfântul Întâiul Mucenic Ştefan cu pietre a zidit o biserică.