Liliana Damaschin relatează că a studiat despre maladiile specifice zonelor tropicale încă de pe băncile universității. Pe atunci nici nu visa să ajungă pe continentul african și să salveze vieți omenești. Când a plecat în Africa, trebuia să fie pregătită să facă față provocărilor.
”Prima mea experiență în Africa a început în anul 2014, în perioada când s-a răspândit virusul Ebola în orașul Freetown și Sierra Leone unde lucram. În spitalul în care îmi desfășuram activitatea în calitate de medic generalist și pediatru, fiecare pacient cu sindromul diareic și febră era suspectat de infectare cu acest virus. Acum lucrez în orașul Addis Abeba, la un spital privat care activează de 15 ani și colaborează cu Guvernul și Ministerul Sănătății din Etiopia”, a povestit Liliana Damaschin.
Potrivit doctorului, medicina de pe continentul african rămâne a fi o ramură puțin dezvoltată. Majoritatea populației este deservită în spitalele publice, iar accesibilitatea la serviciile medicale este redusă.
În același timp, organizațiile internaționale implementează în permanență noi programe pentru îmbunătățirea sistemului medical din Africa. Totuși, o mare parte a populației se bazează pe tratarea prin metode străvechi, care nu dau randament și sunt inutile în fața unor viruși precum Ebola.
”Rata înaltă a mortalității se explică prin faptul că populația are o accesibilitate mică la tratament. Costurile pentru consultație sunt prea mari pentru oamenii de rând, lipsesc medicamentele antimalarice, iar metodele străvechi folosite de către africani nu fac față bolilor și virușilor ucigași existenți”, a menționat medicul.
Damaschin relatează că oamenii reacționează foarte pozitiv la faptul că sunt tratați de medici internaționali. Pacienții se simt mai protejați, considerând că doctorii din străinătate au o experiența mai vastă și respectă etica și confidențialitatea medicală. Cu toate acestea, medicul mărturisește că se supune riscurilor majore și adesea își pune propria viață în primejdie pentru a salva alte vieți omenești.
”Când am fost contaminată de malarie am zis că nu mai merg în Africa niciodată, dar, slava Domnului, am supraviețuit. Această experiență m-a ajutat să fiu mai puternică și rezistentă, atât moral cât și fizic. Momentul când mă întorc după o zi de muncă și mă gândesc că astăzi am salvat o viață, îmi dă curaj și forțe în continuare. Îmi place să vin la serviciu și să văd copiii care mă așteaptă la ușă, iar eu îi număr, pentru că peste noapte, se pot întâmpla alte lucruri triste”, a punctat doctorul.
Mai multe informații referitor la acest subiect aflați în fișierul audio atașat.
Autor: Cristina Baș