CHIȘINĂU, 17 iun — Sputnik. Serviciul Arhiva Națională se află în plină digitalizare a documentelor. Cu ajutorul scanerelor speciale cele mai populare documente utilizate de cercetători sunt convertite în format electronic. Printre acestea se numără scrisori, ordine, obligațiuni.
Tehnologia modernă a fost procurată de către Arhiva Naționale a Moldovei cu câțiva ani în urmă, printr-un grant oferit de Guvernul Estoniei.
În viitorul apropiat, conducerea Arhivei intenționează să semneze un alt acord de cooperare, însă de această dată cu o organizația religioasă americană, cu ajutorul cărora vor putea fi achiziționate încă 4 aparate moderne.
Potrivit directorului Arhivei Naționale, Ion Varta, aceste aparate vor fi donate însă cu condiția ca instituția să le ofere o copie a fiecărui document din arhivă.
„Au dorit să obțină o copie a fiecărui document în schimbul banilor. Este vorba despre o biserică neoprotestantă, cunoscut sub numele de Mormoni. Ei sunt proprietarii celei mai mari arhive electronice din lume", a declarat directorul Serviciului de Stat de Arhivă, Ion Varta.
Potrivit lui, nu este pentru prima dată când mormonii s-au arătat interesați de arhivele moldovenești. În perioada anilor 1995-2005 au fost făcute fotocopiate peste patru milioane de documente, care au fost utilizate la crearea arborelui genealogic. Acum mormonii doresc să cooperăm din nou. Însă, pentru acest lucru este nevoie de acceptul organelor ierarhice superioare, a Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal precum și a Ministerului Justiției.
”Potrivit proiectului de cooperare, urmează ca lunar să fie făcute câte 100 de mii de copii. Banii pe care îi vom primi, îi vom putea direcționa pentru înființarea unor depozite moderne, pentru că actualele depozite sunt arhipline”, a explicat Varta.
Directorul Serviciului Arhivă a subliniat că documentele, odată digitalizate, va permite conservarea și păstrarea mai îndelungată a documentelor originale. În plus, el consideră că și cercetătorii vor putea să lucreze mai ușor. Și asta pentru că un cercetător poate să studieze cel mult cinci documente originale, iar în cazul versiunii digitale asemenea restricții nu există.